Reichmann, Sebastian

Sebastian Reichmann s-a nascut in 1947, la Galati. Debuteaza in 1966 in suplimentul Povestea Vorbei al revistei Ramuri, bucurindu-se de aprecierea entuziasta a lui Miron Radu Paraschivescu. In 1967 ii cunoaste si se imprieteneste cu Gellu si Lygia Naum. Prima sa carte, Geraldine (1969), este tinta unor atacuri orchestrate de Scinteia si Scinteia tineretului, dar este recenzata elogios de Ion Negoitescu, Radu Enescu, Ov.S. Crohmalniceanu si altii. Dupa retragerea din librarii a celei de-a doua carti, Acceptarea initiala (1971), in urma „tezelor din iulie”, emigreaza si se stabileste in Franta.
Din 1975 scrie numai in franceza, iar in 1977 debuteaza in aceasta limba in revista Editurii Minuit. A publicat cinci carti in Franta: Pour un complot mystique (1982), Audience captive (1988), Balayeur devant sa porte (2000), Le Pont Charles de/ l’Apocalypse (2003), Cage centrifuge (2003). Dupa decembrie 1989 reincepe sa publice in tara: Umbletul sopirlei (1992), Audienta captiva (1999), Podul Charles al Apocalipsei (2000). In Franta a beneficiat de burse literare ale Centre National du Livre ca poet si traducator.
Este prezent in antologii prestigioase consacrate poeziei suprarealiste, cum ar fi Das surrealistische Gedicht (Bochum, 1985), precum si in numarul special al revistei Herzattacke (Berlin, 2000). A fost tradus in antologii si reviste din Anglia, Italia, Statele Unite, Grecia, Turcia si Cehia.