Eugen Uricaru s-a nascut la 1 noiembrie 1946, la Buhusi. Debuteaza editorial in 1974 cu volumul de povestiri Despre purpura. Urmeaza volumul de nuvele Antonia (1978) si romanele Rug si flacara (1977), Mierea (1978), Asteptindu-i pe invingatori (1981, republicat sub titlul Asteptindu-i pe barbari, 1999), Vladia (1982), 1784. Vreme in schimbare (1984), Stapinirea de sine (1986), Glorie (1987), Pentimento (2000), Navigare (2001). In anul 2006 publica la Editura Cartea Romaneasca romanul Supunerea, urmat in 2008 de Cit ar cintari un inger. Cartile autorului au fost distinse cu premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania (1980, 1985) si cu Premiul Academiei Romane (1985), fiind traduse in germana, franceza, polona, greaca, maghiara, rusa si sirba. Este de asemenea traducator din limbile italiana (Curzio Malaparte, Italo Calvino) si rusa (Aleksandr Soljenitin), precum si autor de scenarii de film. Filmele Rug si flacara si Stare de fapt (realizate dupa scenariile sale) au fost distinse cu Marele Premiu la Festivalurile de la Santarém si San Marino.