„Se poate spune ca Bogdan Ghiu realizeaza unul dintre dezideratele majore ale programului generatiei sale, al reinvestirii ontologice a poeziei. Ceva de caligrafie, de calcul si ingeniozitate manierista, produsul, artefactul unui mestesugar capabil sa savureze, cind cu delicii, cind cu o mare melancolie, acest regim claustral din perspectiva caruia, printre gratii de rinduri scrise, se vad tot rinduri scrise. Un sentiment prevalent al modestiei actului poetic: recunoastere a faptului ca literatura nu poate pretinde sa fie altceva decit este. Adica o lume sui-generis, lume scrisa, de hirtie, litere si cerneala, cu limitele si vulnerabilitatile ei, in stare doar sa aproximeze (sau, mai curind, sa simuleze).“ (Ion Pop)
Carte-experiment, „de-carte“, simplu adapost provizoriu, precar, din carton pentru vagabondajul poeziei si al poetului, „expozitie“ in „vrac“ de poeme interceptate cu telefonul mobil, prin care poezia este privita (si propusa), in ciuda exilarii ei, ca suprema „comunicare ascunsa“, intima, a lumii, volumul continua, radicalizeaza si incearca sa depaseasca unul dintre cele mai coerente si mai ambitioase programe poetice ale liricii romanesti actuale. Dupa Pantaloni si camasa (2000), Poemul din carton reprezinta prima culegere de texte inedite ale autorului. Avangarda este aici. Mai precis, SUBGARDA.
|
