|
|
 |
|
|
| Razvan Mihai NASTASE, martie 2007, in Noua literatura |
 Bogdan Ghiu incearca sa creeze o poezie in genul lucrarilor grafice ale lui Andy Warhol, in care realitatea este reprezentata la nesfirsit, cu foarte mici modificari de la un cadru la altul, pina se pierde originalul, si copia isi cistiga prestigiul. Una peste alta, (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte nu-i o carte rea. Miroase a experiment, aminteste de F for Fake (Orson Welles, desigur), mizeaza uneori prea mult pe experimentul grafic, pe colaj si bricolaj. Dar toate i se pot ierta atita vreme cit sint asumate de la bun inceput si sint urmate cu consecventa. Si daca la asta adaugam ca, in interiorul acestei aparente cutii goale, rasar insule de lirism inteligent, de poante ascunse subtil si de aforisme scurte, dar de efect, ce ramine este un volum mai mult decit onorabil. |
|
| Iulian BOLDEA, august 2009, in Apostrof |
| (Poemul din carton): Urme de distrugere pe Marte accentueaza cu asupra de masura constiinta artificiului textualist si a hiperluciditatii ce alimenteaza viziunile poetului postmodern, pentru care lumea e minata definitiv de fragmentarism si de bovarismul unei cunoasteri dezabuzate, intoarsa aupra-si, nerelevanta si abuziva. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
