|
|
 |
|
|
| Tudorel URIAN, 24 august 2007, in Romania literara, nr. 33 |
 Ceea ce caracterizeaza in cel mai inalt grad scrisul lui Ion Pop este precizia. Judecata criticul este una de acord fin, fiecare nuanta este luata in considerare. Criticul isi dozeaza cuvintele cu pipete de farmacist, nu are entuziasme globale, nici ironii devastatoare. Preciziei judecatilor (intotdeauna la baza concluziilor generale sau de etapa sta informatia exhaustiva) ii corespunde precizia termenilor. Nimic nu este retorica pura, metaforele si artificiile artistice nu-si au locul, fiecare cuvint din scrisul profesorului Pop isi are rostul sau in nuantarea judecatii. Discursul critic astfel construit, chiar daca nu este foarte spectaculos (pe alocuri didacticismul sau exaspereaza) are trainicia unui zid de cetate si cu greu i s-ar putea gasi fisuri. Volumul lui Ion Pop este o lectura obligatorie pentru cei preocupati de studierea operei unuia dintre importantii poeti ai avangardei romanesti si un model de reevaluare a operei unui scriitor interbelic din perspectiva metodelor contemporane ale criticii. |
|
| Mihai ENE, 18-24 octombrie 2007, in Observator Cultural, nr. 394 |
| A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei, alaturi de alte aparitii editoriale din ultimii ani, mai ales ale criticilor din aceeasi generatie cu Ion Pop, ar putea constitui un model pentru critica literara actuala, atit pentru critica universitara, prea tehnicista si arida citeodata, cit si pentru publicistica si eseistica literara, prea dezlinate de multe ori si lipsite de metode, tehnici si aparat critic. In plus, echilibrul si luciditatea combinate cu empatia critica despre care vorbeam mai sus pot constitui antidotul pentru excesele metaforice si entuziasmele de conjunctura, facind aproape imposibil dezechilibrul si caderea in encomion si potentind intelegerea la toate nivelele creatiei artistice. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
