|
|
 |
|
|
| Ioan Mihai COCHINESCU, aprilie 2010, in interviu cu Andra Rotaru pe agentiadecarte.ro, |
 Tot ceea ce acumulam in viata se reflecta in ceea ce scriem. E o lunga lista de regizori de film carora le datorez modul de a alcatui romanul meu, ca pe un fel de film. E si muzica pe care am invatat-o de mic, acolo. Dar imi place sa cred ca exista un inger care are grija de mine, continuu. Stiu ca suna ca din povesti, insa fara acest inger n-as fi scris si nu voi scrie niciodata, nimic. Vedeti, asadar cit de norocos sint. A fost suficient sa spun de citeva mii de ori rugaciunea cu «Inger, ingerasul meu…», si iata, am scris Ambasadorul. |
|
| Ioam Mihai Cochinescu , aprilie 2010, in interviu cu Eugen Istodor pe http://istodor.catavencu.ro |
| Un carturar roman e trimis de tarul Rusiei ca ambasador in China, acum vreo 300 de ani. Traieste fericirea dragostei, puterii, bogatiei si maririi, iar in final, deznadejdea, disperarea decaderii si in cele din urma alienarea. Este o poveste in poveste, sunt spatii imense care ar putea fi reale geografic, dar totul s-ar putea reduce la un univers concentrationar de numai un hectar. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
