|
|
 |
|
|
| Serban AXINTE, nr. 125/ 2007, in Tribuna |
 Recentul roman Antoniu si Kawabata surprinde printr-o stilistica perfecta ce nu are nimic de-a face cu artificialitatea, calofilia netranzitiva sau autismul limbajelor ce-si anuleaza reciproc efectele expresive. E pur si simplu un roman scris foarte atent, fara asperitaţi, a carui miza nu are legatura totusi cu forma, ci cu modalitatea de a intemeia o lume noua derivata din cea reala, foarte usor recognoscibila. |
|
| Gabriela GHEORGHISOR, 5 octombrie 2007, in Romania literara, nr. 39 |
| Fara «undele» de subversivitate din Viata si opiniile lui Zacharias Lichter de Matei Calinescu si fara realismul magic si comicul burlesc din Manualul intimplarilor al lui Stefan Agopian, romanul Antoniu si Kawabata se inscrie in miniarhipelagul prozei care face din closard – locul comun al declasarii sociale, al degradarii fizice si morale – un personaj literar memorabil. De altfel, tocmai atipicitatea si exemplaritatea «eroilor» sai o individualizeaza pe scriitoare intre alti «exploratori» ai lumii «de jos», ai umanitatii marginale si marginalizate. Iolanda Malamen e prea putin atrasa de latura pitoreasca a acestei lumi a viciului si a mizeriei, evidenta la Eugen Barbu, si se afla, de asemenea, la o distanta considerabila de viziunea naturalista, celiniana a lui Radu Aldulescu. Prin romanul Antoniu si Kawabata, Iolanda Malamen se indeparteaza de experimentalismul prozelor sale poematice, construite pe principii muzicale sau plecind de la pictura. Miscarea epica se dovedeste totusi sumara, descrierea si realizarea de tablouri, unele de o mare expresivitate picturala, precum si calitatea artistica a scriiturii raminind punctul forte al autoarei. |
|
| Darth Doru, 18 octombrie 2007, pe dorupop.blogspot.com |
| Romanul Antoniu si Kawabata este o dovada ca se poate face literatura de calitate pe teme actuale, fara pansexualismul debordant al «tinerilor salbatici» din proza contemporana. Cu aceasta carte Iolanda Malamen revine in forta in prim-planul prozei romanesti de azi, printr-o carte despre dezumanizare, violenta si degradare, dar fara tusele groase ale realismului primitiv si fara exhibitiile noului naturalism erotic. O carte cu tematica «la zi», dar care nu cedeaza tentatiilor documentarului in proza. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
