|
|
 |
|
|
| Octavian SOVIANY, 16-31 decembrie 2008, in Tribuna |
 Particularizindu-se asadar printr-o viziune care incearca sa reacrediteze metafizicul in contextul unei literaturi care si-a pierdut orice apetit pentru sacru, Ioana Bogdan izbuteste sa convinga ori de cite ori reuseste sa evite capcanele unui alegorism prea transparent sau imaginile ce tin de virste mai vechi ale poeziei. Spunerea directa o avantajeaza in mult mai mare masura decit metaforismul, cenzurarea efuziunii patetice e mai convingatoare in discursul ei decit sechelele liricoide pe care le mai putem descoperi in doua sau trei poeme, citusi de putin reprezentative pentru o poeta tot mai sigura pe mijloacele ei de expresie, asa cum a dovedit-o intr-o recenta lectura de cenaclu. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
