|
|
 |
|
|
| Alexandru MATEI, octombrie 2010, in Dilemateca |
 Pe scurt: Sorin DespoT are suficient talent de poet, dar nu numai. Inteligenta lui este dubitativa, iar poezia e, esential, afirmativa, chiar si atunci cind se manifesta apofatic. Vom mai auzi de autorul cu acest nume, dar nu se stie pe coperta carui tip de carte. |
|
| Gabriel DALIS , martie 2011, in Poesis International, nr. 5 |
| O carte unitara la nivel stilistic si tematic, scrisa atent, cum alteori marii pictori isi perfectionau lucrarile in camere obscure, dupa minutioase calcule optice. despoT scrie cu tandrete, fascinat de propria poezie, intr-un mecanism tactil, cu virfurile degetelor, pe hirtie. |
|
| , iunie 2011, In Luceafarul, nr. 29 |
In versuri albe, austere, fara mare efort sau cheltuire imagistica, Sorin Despot (...) se dovedeste un anxios si un spirit revoltat, provocator la adresa stilului de viata contemporan, mercantil, consumist si disperat deopotriva, care ii transforma pe oameni, cum scrie autorul, intr-o „armata de priviri pierdute” ce „matura pietele publice” ori in „embrioni” inotind in „rozul numeric”.
Specialist el insusi in domeniu, Sorin Despot se refera la un univers de „ipoduri, palmuri de care atirna clubberi si rapperi, in principiu chestii cu consoane duble la mijloc”, dar omul societatii tehnologice, alienante este, in viziunea sa refractara, anonimul cuTarescu, asa cum aflam din poemul care deschide culegerea: „sint un ciob in ochii mei/ tigara din mina mea dreapta/ este chiar mina mea dreapta/ sint acoperisul lumii mele/ de inox si de sticla/ de pe care cad/ ca un capac/ de bere”. Omul se confunda, asadar, cu lucrurile, expunindu-se unui destin derizoriu. |
|
| Alex GOLDIS, iulie 2010, in Ziarul de duminica |
| Poezia lui Sorin Despot e o poezie de atmosfera, in care lentoarea greoaie dar perfect controlata a gesturilor ia fata mesajului propriu-zis. Actiunile in reluare, redate pe un ton egal si neutru, fara asperitati sau contondente, dau impresia unui chillout poetic nu lipsit de emotie si de sentimentalism. |
|
| , 22 iunie 2010, pe insemnaridinsubterana.wordpress.com |
| Ce rost au, in final, exuviile repetate ale discursului poetic? Nu este vorba doar de o simpla debarasare de podoabele retorice sau stilistice, de o fobie fata de pletorism, ci de o strategie de recuperare a cruditatii subiectului, sufocat prea mult timp de (ras)talmaciri livresti. Eul decompune realitatea, dar nu pentru a o distruge sau denunta, ci pentru a o recompune. In acest sens, el recurge frecvent la ocularitatea inversa, in care imaginile se deruleaza pâna in punctul initial in care nu s-au desprins, inca, de retina iar privirile nu au apucat sa isi evazeze cimpurile si sa si le deformeze. Acesta este meritul poeziei lui Sorin DespoT, care se redescopera in dinamica senzoriala si corticala pura de dinainte de situarea subiectivitatii in limbaj. |
|
| Marius CHIVU, 20 octombrie 2010, in Dilema Veche |
| Fara a fi elaborat constructia cartii (mult mai inchegate insa decit a lui m. dutescu), alternind austerul, confesivul si introspectivul, sorin despoT scrie, cu multe subtilitati, deopotriva o poezie a perceptiei si a intelectului («gindesti cu trupul» se intituleaza un poem), de unde si semnificatia titlului-indemn al volumului. Ca si scrisul, cititul este un act fizic, cartea fiind (si) un schimb de senzatii. Puneti mina pe ea! |
|
| Sorin DESPOT in dialog cu Andra ROTARU, 16 mai 2010, pe AgentiadeCarte.ro |
| apasa a aparut imediat dupa incheierea alcatuirii volumului. Titlul raspunde, alaturi de intregul volum, de altfel, unei intrebari ridicate de motto: Alienare, desigur. Dar alienarea cui? (Mariana Marin, Mutilarea artistului la tinereţe). Despre ce alienare sa fie vorba? apasa şi afla! Este, fara indoiala, un indemn la descoperire. Un indemn inundat de poveste, de stari, de reactivi. Este un indemn la intrebare, in cele din urma. |
|
| Gabriela GHERGHISOR , 16 iulie 2010, in Romania literara |
| sorin Despot scrie o poezie minimalist-silentioasa a banalitatiiraului cotidian – care roade la radacina fiintei – austera din punct de vedere stilitic (exista, totusi, citeva imagini plastice pervazive: «gunoaiele danseaza/ pe strazi ca balerinele pe cheiul dimbovitei», «numai fisuri o multime/ priveste cum urlaniste prunci orbi/ dupa lapte»). Volumul este o constructie poetica atent regizata, cu poeme antoloabile (cineva toarna acuarele in tevi; ca sa nu fim invizibili), cu promisiuni frumoase. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
