|
|
 |
|
|
| Silviu GONGONEA, iunie 2009, in Scrisul romanesc |
 Perspectiva europeana de la care se porneste, aura totalizanta, confera Avangardei... suport si consistenta, insa forta expunerii este de gasit in munca minutioasa, intr-un joc al perspectivelor caruia nu-i scapa nimic, de la directiile clasicizate pina la controversele absconse surprinse subtil in urzeala textului si care anima, in fapt, un astfel de studiu ce s-ar fi putut anunta inca de la inceput arid. (...) Siguranta si precizia consemnarii, de care este atita nevoie, recomanda Avangarda... ca pe o lucrare de referinta. |
|
| Serban AXINTE, aprilie 2008, in Cuvantul |
| Prin studiul de fata, Paul Cernat inchide practic, un domeniu. O lucrare atit de ampla, de sinteza si interpretare, apare foarte rar in zona criticii literare autohtone. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 8 februarie 2008, in Romania literara, nr. 5 |
| Uimitoare, dar nu inexplicabila, mi se pare tacerea aproape consensuala din jurul masivului volum al lui Paul Cernat, Avangarda romaneasca si complexul periferiei. Sa fie in cauza o slabire a atentiei analitice, mai preocupata sa disece romane ori sa parieze, strategic si managerial, pe sansele exportului? Sa fie vorba de un dezinteres de natura teoretica in rindul recenzentilor care, iata, nu par a se acomoda prea usor cu ideea criticii cu detenta istoricista? Sa fie oare o limitare voluntara si stricta a privirii catre solul infinit miscator al gherilei publicistice? Ar fi pacat sa se intimple asta, mai ales acum, intr-o perioada ce – desi din directii extrem de variate si cu rezultate de toata mina – repune in drepturi genul, aminat, al cartii temeinice de critica literara. Critic minutios pina la virgula – si totusi prin nimic tributar scolilor pozitiviste de moda veche – Paul Cernat evita, intelept, formula epica a criticii literare. Paul Cernat trece de la decupaje la defrisari critice, aerul dens al studiului devine oxigen curat si incepe sa aminteasca de cronicarul aplicat cu acelasi nume (sint remarcabile polemicile echilibrate cu tonul exaltat al lui Marin Sorescu, cu bonomia imprecisa a lui Nichita Stanescu sau cu prefetele delirant comparative si politic aservite ale lui Constantin Crisan). La fel se petrec lucrurile cind excursul cultural atinge zonele de interes ale microbiografiei (Alexandru Bogdan-Pitesti, invertitul dandy si colectionar troneaza elegant pe citeva pagini). Mai cronicaresc si mai lejer, mai eseistic si mai personal de-ar fi fost, studiul istoric al lui Paul Cernat ar fi adunat, rapid & magnetic, citeva zeci de recenzii, unele admirative, altele, poate, arogant-resentimentare. Asa, el convoaca in jurul sau o tacere smerita, parca studenteasca, de sala de lectura arhiplina. |
|
| Angelo MITCHIEVICI, 3 iunie 2008, in Bucurestiul Cultural |
| Demersul lui Cernat este inovator intrucit porneste nu de la persoana empirica si «textul» urmuzian ca un dat al istoriei literare, ci de la «autor» si «text» ca valori de intrebuintare simbolica in bataliile canonice, de la Urmuz ca un construct cultural si critic, articulat unui discurs de legitimare, in care, cum am mai spus, criticul identifica en abime complexul periferiei in avatarurile sale camuflate de mitologia specifica. |
|
| Paul CERNAT in interviu cu Iolanda MALAMEN, 18 mai 2009, in Ziua |
| Nu sint un avocat al avangardei. Nici al apararii, nici al acuzarii ei. Nu am studiat de altfel avangarda "in sine". Ea a constituit, pentru mine, un punct privilegiat de observare a unor tendinte ale modernitatii noastre. Complexul periferiei nu e doar o trasatura a avangardei autohtone (care a incercat si in citeva cazuri a reusit sa-l depaseasca, prin intrarea unor reprezentanti ai sai in marile circuite internationale), ci si a culturii romane moderne, de la Dinicu Golescu incoace. L-au avut si pasoptistii, l-a avut si tinara generatie interbelica, il au si multi dintre contemporanii nostri. Nu vedeti cit de avizi de Nobel sintem? "Romania se construieste azi" spunea Ion Vinea intr-un manifest din 1924. Asta e: vrem mereu sa luam totul de la capat, sa ardem etapele, sa fugim de "grelele mosteniri" care ne tin in loc, la margine. Vrem sa ne ia in seama lumea civilizata... In fapt, complexe provinciale nu au doar tombaterele, ci si cei care vor progresul cu orice pret. |
|
| Ovidiu SIMONCA, 12-18 iunie 2008, in Observator Cultural |
| Scufundarea lui Paul Cernat in «avangarda romaneasca» mi se pare cum nu se poate mai nimerita. Un critic literar trebuie sa cerceteze sursele primare, sa desfaca vechi colectii de reviste, sa recupereze texte «uitate, ocultate, insuficient sau deloc discutate». |
|
| Romulus MINECAN, 1-31 august 2009, in Verso |
| Daca despre o perspectiva radicala noua asupra miscarii nu mai poate fi vorba in stadiul actual al cercetarilor, cartea lui Paul Cernat reuseste totusi, prin abordarea – in cadrul unor capitole in care anecdoticul intilneste si concura uneori idelologicul – unor detalii „insufucient sau deloc discutate”, sa intregeasca dosarul primului val al avangardismului autohton. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
