|
|
 |
|
|
| Bucur DEMETRIAN, septembrie 2011, in Ramuri, nr. 9 |
 Prin naturalete cistiga acest jurnal care vorbeste despre umilinta, libertate, despre initierea intr-un mod de viata, celebritate, iubire, despre voluptatea trairii („Am o lacomie grozava sa iau cu mine tot ce vad: strazi, case, oameni”). Trupul si spiritul vor sa afle totul, se deschid, intra in dialog cu oamenii, retin orice ating si se tem ca in curind vor suporta dureroasa despartire. (…) Nora Iuga, cu vocea sa autentica, alege tot ceea ce reprezinta viata, dincolo de fata incremenita a orasului, pastrata ca un muzeu pentru o explorare stereotipa, superficiala. Ea scrie si inregistreaza viata cea de toate zilele cu oamenii cunoscuti sau recunoscuti, cu constiinta ca apartine unui alt spatiu care nu poate fi ocolit sau exclus din modul de viata al scriitorului: „Scriu ca sa simt ca traiesc…”.
Himera poeziei transpare in acest jurnal in care fiinta se simte „mai libera, mai naturala, mai anonima”. |
|
| Dan-Liviu BOERIU, martie 2011, in Poesis International, nr. 5 |
Nora Iuga (este) o autoare tonica, inteligenta, fascinanta prin prospetimea surprinzatoare a gindului nu putea sa nu-si gaseasca in forma unui jurnal matca perfecta din care sa exprime si sa se exprime. Berlinul meu e un monolog are, de aceea, aspectul unui recipient de sticla, straveziu, in care Nora Iuga si-a turnat cu darnicie sentimentele, trairile si fricile, toate acestea luind forma vasului care le-a fost destinat.
Berlinul meu e un monolog reprezinta una dintre cele mai surprinzatoare scrieri confesive din literatura romana a ultimilor ani. Nora Iuga se aseaza cu o siguranta demna in galeria scriitorilor pentru care viata traita frumos este in sine o tema suficient de interesanta pentru a fi impartasita lumii. Iar daca bucuria de a fi viu imbraca o forma estetica de rafinamentul aceleia cu care ne-a obisnuit Nora Iuga de-a lungul anilor, sintem de doua ori cistigati. Nu ne gasim doar in fata unei carti scrise intr-un stil de o forta uimitoare, ci si intre filele unui induiosator si reconfortant manual de intrebuintare a viului. |
|
| Irina PETRAS, ianuarie 2011, in Romania literara, nr 4 |
| Jurnalul berlinez inregistreaza trecerea de la scrisul in mers, alert, curios, deschis in afara (Fasanenstrasse 23), la scrisul de interior (Stuttgarterplatz 22), ambele, in fond, descrieri ale „teritoriului nelimitat numit Nora Iuga”. Bucuria exuberanta a descoperirii unui oras fabulos (si gratie „temperaturii” privitoarei) si dezamagirea de a-i cunoaste fetele cenusii (si din pricina „temperamentului” aceleiasi) se consuma in detalii explodind ca „molia din dantela”.
[…] Monologul plurivoc al Norei Iuga traverseaza ceasuri „stufoase”, intr-o nestare ritmata liber, dodecafonic, din care te poti opri oricind pentru a marturisi „cred in ceva foarte ascuns care nu se poate explica”, pentru a vibra la „senzualitatea pamintului” si pentru a-ti repeta ca „poezia creeaza existenta”. Toate astea pe un fundal forfotind de oameni cu nume si fara, de stari si miscari personale si mondiale, de tensiuni socio-politice si gesturi marunte, dar mai ales de insistenta ego-grafie, caci „lumea fara mine nu ma intereseaza defel”. |
|
| Nora IUGA in dialog cu Mihail VAKULOVSKI, februarie 2012, in Timpul, nr. 155 |
| Eu ma aflu tot timpul in acea zona care desparte doua tari fara sa apartina nici uneia si se numeste „tara nimanui”, de aceea nu percep granita dintre poezie si proza. Succesiunea starilor si temperatura lor specifica le simt, fireste, si reactionez ca atare, dar nu aleg nimic. Eu nu-mi comand starea, cum nu-mi comand exaltarea sau dezolarea. Starea vine de la trup, ca si inspiratia. Ea da tonul si „tonul face muzica”. |
|
| Iulia DONDORICI, februarie 2011 , in Observator cultural |
| Aparut anul trecut la Editura Cartea Romaneasca, jurnalul berlinez al Norei Iuga merita, dupa parerea mea, atentia cronicarilor literari. Citit cu atentie, el se dovedeste a fi cheia creatiei din ultimii ani a poetei si prozatoarei Nora Iuga. Dupa cum a declarat in numeroase rinduri, rezidenta de doua luni la Literaturhaus Berlin, din vara anului 1999, a fost o experienta decisiva deopotriva pentru femeia si scriitoarea Nora Iuga, prilejuindu-i revelatia ca inca mai poate exercita atractie asupra unui public (si masculin) si interesa prin creatia ei artistica. (…) Dincolo de aceste valente personale ale experientei berlineze a Norei Iuga, important mi se pare si un alt aspect: indirect, acest jurnal al unei remarcabile germaniste, traducatoare si scriitoare marcheaza importanta unui spatiu cultural – cel german – si a unei metropole, care la momentul actual, pe scara europeana, joaca un rol comparabil cu cel al Parisului din prima parte a secolului al XX-lea, fiind, inainte de toate, „un oras al artistilor si al luminilor“. |
|
| Nora IUGA in interviu cu Miruna VLADA, 8-14 septembrie 2011, in Dilema veche, nr. 395 |
Cred total intr-o lege a cosmosului si intr-un spirit al universului care ne dirijeaza si care se manifesta prin suflet. In interiorul nostru incape intreg universul si nu ne putem sustrage acestor legi ale lui. Intentia, directia spre care ne indreptam nu ne-o facem noi oricit de puternici am fi; drumul e cel care ne duce acolo unde trebuie sa ajungem.
Noi nu dam suficienta atentie erosului si instinctului in general. Din cauza asta noi confundam sursele de fericire. Sintem facuti pentru a fi fericiti. Fiindca venim dintr-un spatiu in care am cunoscut o fericire permanenta, poate am cunoscut chiar perfectiunea, spre care tindem vrind mereu sa progresam si sa progresam. Pina si Kabala spune ca la inceput a existat un eon al gratiei acolo unde nu exista durere, cum spune si slujba de inmormintare, ca ne intoarcem acolo unde nu este durere, nici instristare, nici suspin. Deci exista un loc al bucuriei supreme. Si atunci de ce sa ne sperie atit de mult moartea? |
|
| Nora IUGA in dialog cu Dia RADU, 8-14 ianuarie 2011, in Formula AS |
| Sint convinsa ca, daca noi, oamenii, nu am fi in stare sa ne reprezentam scena amoroasa si sa o potentam in cuvinte, dragostea nici nu ar exista. Eu sint perfect constienta de acest lucru, care se exteriorizeaza in fizionomia mea, printr-o luminozitate a ochilor. (…) Nonconformismul, daca il ai in tine, il ai de la inceput, dar curajul vine mult mai tarziu, chiar foarte tarziu, in momentul in care nu mai ai ce pierde, in momentul in care socialul nu te mai intereseaza deloc. Atunci poti face absolut orice. Dimpotriva, ti se pare ca esti si mai puternic cand esti atat de liber. Ajungi intr-un punct in care laudele unora te-ar mihni peste masura, incepe chiar sa-ti placa faptul ca te lovesc, pentru ca stii ca esti diferit si asta iti da un fel de mandrie. De altfel, batrinetea nu este deloc atat de urita pe cat se spune, batrinetea poate fi si foarte puternica pentru ca aduce eliberarea. |
|
| Nora IUGA in interviu cu Diana Evantia BARCA , 6 ianuarie 2011, in Evenimentul zilei |
| Cred ca nimic nu ne marcheaza mai puternic si mai de neconfundat personalitatea, smulgindu-ne masei amorfe si transformindu-ne in individualitati, decit locul unde ochiul nostru de copil incepe sa vada pentru prima data acele imagini care, mai apoi, devin amintire. Pentru mine, locul initial si, intr-un fel, initiatic, a fost lumea germana, fiindca, in acelasi spatiu intra si Hermannstadt-ul adolescentei mele, cu catedralele gotice austere si reci, cu catacombele, cu gropnitele subterane, unde erau inmormintate maicile, cu instrumentele de tortura care mi-au bintuit noptile si au alimentat frica "micului animal nestiutor"- aveam 5 ani la prima intilnire cu Germania -, cu inchipuiri monstruoase, ivite din nu stiu ce lumi uitate. Sint sigura ca poetul din mine s-a nascut inca din chinurile acelor cosmaruri. Asadar, n-am sa pot scapa pina la moarte de acel loc, blestemat si binecuvintat deopotriva, de aceasta Germanie a mea, care mi-a dat si frica si poezia, cei doi saci de nisip care-mi tin dirijabilul in echilibru. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT , 28 mai 2011, la Bookfest 2011, pe elefant.ro |
| De data aceasta Nora Iuga vine cu o foarte frumoasa proza, poem, jurnal – ceva inclasabil –, sub titlul Berlinul meu e un monolog. Mi s-a parut foarte expresiva o afirmatie a diaristei: „Berlinul sint eu”. |
|
| Vasile ERNU, 28 mai 2011, la Bookfest 2011, de pe elefant.ro |
| Nora Iuga este o mare seducatoare. |
|
|
|
|
|
