|
|
 |
|
|
| Ion BUZERA, nr. 3 (113)/ 2008, in Mozaicul |
 Lucian Bagiu jongleaza destul de bine cu intertextul, are cursivitate pe mai multe paliere textuale si mai ales disponibilitatea certa la comicul de limbaj. |
|
| Monica GROSU, decembrie 2008, in ProSaeculum, nr. 8 (52) |
… lectura Bestiarului provoaca cititorul la o rasturnare a codurilor lecturii, oferind in schimb mult amuzament, asocieri metatextuale dintre cele mai surprinzatoare si un savuros comic de limbaj. Intr-un cuvint, o ,,salata orientala” pregatita cu voluptate si calculind atent deliciul fiecarui ingredient. Merita gustata!
|
|
| Monica GROSU, decembrie 2008, in revista ProSaeculum |
| Drawing upon the story of some conceited university teachers belonging to a Transylvanian city, the author materializes a narrative experience, appealing to a few narrators, as well as involving the reader directly, to whom he addresses repeatedly by the means of the footnotes. The mentioned footnotes have a major part, on the one hand, they seem to clarify the circumstances of certain situations and, on the other hand, they deform the information. The three narrators’ interventions are realized through a continuous crescendo, they permanently suspecting and correcting each other. This postmodernist game is dominated by inter-textual, paraphrase, name coincidences, comical language and funny situations. Behind the text, the writer provokes the reader, seduces him, confuses him, showing him exclusively what he intends to. This is not his main purpose as all is ridiculed, all the rules are denied and disregarded. |
|
| Aurel PANTEA, 31 martie 2008, |
| … exista foarte mult ludic in aceasta carte. Lucian Bagiu este un scriitor – un romancier indraznesc sa ii spun de acum – care are curajul sa experimenteze, dar experimenteaza cu toata voluptatea. Se joaca de-a tehnica narativa. Procedeele narative, naratologice, devin pentru el niste forme ale voluptatii, ale voluptatii creatoare. |
|
| Felix NICOLAU, 29 octombrie 2008, in Revista Luceafarul |
| Suprapune personaje, situatii si momente istorice fara nici o stinjeneala. Intentia de pamflet e prea evidenta, iar comicul de limbaj si de situatie e uneori cam teapan. Abordarea e prea culturaliceasca. Insa, cunoscind eu fictiunile sale anterioare, observ ca are loc un proces de deplasare dinspre basm si feerie tratate ironic, a la Alecsandri, inspre realismul contemporan (politic si universitar). Nu stiu cit de mult va putea sa se patrunda de viata suculenta Lucian Bagiu, insa deja se anunta ca un satiric remarcabil. Si mai trebuie remarcata finetea intepaturilor, marca a unui caracter elegant. Cum ar spune compatriotii lui Lodge: he is so unstreet! |
|
| Felix NICOLAU , 29 octombrie 2008, in revista Luceafarul |
| The approach is an inductive one: it starts from a small provincial university that is willing to sacrifice everything with a view to diminishing its expenses and attending conferences in Europe. The characters are outlined very well, and they are engaged in a «bite and run away» game. The fun is frequently outrageous, and breaks out from registering of gestures, spasmodic tics and ridiculous conflicts, sometimes pushed up to the court. It is a world of (pseudo-)specialists that is academically hide-bound and convinced that it is the hub of the universe. The writer is a great master in building up scenes with relishing dialogue, and verging on the absurd. |
|
| Adina CURTA, 2008, in Annales Universitatis Apulensis, Series Philologica, 9, Tom 2 |
| Este evident si in aceasta carte, ca si in cele anterioare, apetitul scriitorului pentru constructia foarte studiata, impecabila, usor destabilizanta si nelinistitoare pe parcurs (pentru cititorul avid de logica si de coerenta acesteia), extrem de reconfortanta in final. Prin genul acesta de constructie, autorul ne invata cite ceva despre lumea in care traim, - spuneam ca nu scrie degeaba - pe care nu ne-o prezinta ca pe o lume tridimensionala consacrata a perceptiei imediate si limitate, ci ca pe una multidimensionala, a perceptiei nelimitate – pe care autorul o pune in joc si o valorifica – ceea ce nu mai este fictiune, ci este chiar adevarat. |
|
| Mariana CRIS, 19 martie 2008, Nr., in Azi |
| Este vorba despre un pseudoroman cu multe subtilitati, ironie fina si referinte culturale elitiste, in care trimiterile onomastice si culturale (de la Tristan si Isolda la Craii de Curtea-Veche sau C.S. Lewis intilnim o panoplie ampla), umorul savuros, sprijinit de poemele lui Emil Brumaru, elementele de cultura pop si comicul de situatie, care aduce aminte de gagurile filmului mut, fac din povestea tinarului universitar Lucian Bagiu o lectura seducatoare, plina de surprize. Va recomandam aceasta carte, care priveste viata universitara din interior. |
|
| Mariana CRIS, 19 martie 2008, in Azi |
| Este vorba despre un pseudoroman cu multe subtilitati, ironie fina si referinte culturale elitiste, in care trimiterile onomastice si culturale (de la Tristan si Isolda la Craii de Curtea-Veche sau C.S. Lewis intilnim o panoplie ampla), umorul savuros, sprijinit de poemele lui Emil Brumaru, elementele de cultura pop si comicul de situatie, care aduce aminte de gagurile filmului mut, fac din povestea tinarului universitar Lucian Bagiu o lectura seducatoare, plina de surprize. Va recomandam aceasta carte, care priveste viata universitara din interior. |
|
| Lascaris, 17 octombrie 2008, http://lascaris.wordpress.com |
| Bestiar.Salata orientala cu universitari inchipuiti este un roman plin de aluzii livresti, de schimbari de perspectiva, de felurite surprize, folosind un cuvant din titlu – o salata naratologică. Imi pare ca Lucian Bagiu s-a hotarat sa foloseasca intr-un singur roman toate tehnicile narative cunoscute. Absolvent de Litere şi asistent universitar, isi exorcizeaza demonii cu care a fost torturat in facultate (si nu numai), exilandu-i in paginile romanului, parcă il si vad scuturandu-si povara cursurilor si a termenilor sforaitori de pe umeri, precum cainii cand ies din apa. |
|
|
|
|
|
