Premiul pentru Poezie la concursul de debut al editurii Cartea Romaneasca – 2007!

„Demn de o mizantropa atentie e faptul ca in atent ganditele, gingas cumpanitele versuri ale lui Vlad Moldovan, interesate exclusiv de „omul concret” al lui Bacovia, se petrece acelasi bizar fenomen ca si in marea poezie americana fascinata (fireste, datorita altor premise) de acelasi om concret: anume, studiat sub lupa enorma a unei luciditati fara defectiune, omul ajunge sa-si piarda umanitatea, asa cum pentru entomolog insecta nu e organism viu, ci ansamblu de mecanisme. Omul din poezia lui Vlad Moldovan o fi un om alcatuit din spatii albe, un om blank, dar albul din care e compus e suma unui intreg spectru. Un blank originand intr-un rogvaiv bine tratat. Se vede treaba ca, pe langa dinastia Vacarestilor, poezia romana are sansa unei alte spite poetice exemplare: aceea a Moldovenilor.” (Radu Vancu)

„Ma simt atras de propozitiile lui Vlad Moldovan ca un copil de minele antipersonal. Sint colorate si misterioase. Fac un fel de povesti, din care insa pastreaza numai carcasa. O poezie pentru oameni destepti, interesati nu atit de naratiune si de imagini in sine, cit mai mult de felul in care creierul opereaza cu naratiuni si imagini. Mult timp dupa ce-ai citit Blank, ti se intimpla sa te trezesti gindindu-te la beculetul verde al unui calculator care a fost uitat deschis intr-unul din texte. Si nu e numai asta, zice si lucruri foarte simpatice, cu accentul ala al lui ardelenesc. Ar trebui sa-l auziti: 2 unguroaice micute la masa cealalta. Fata lor delicata. Ce spun in maghiara? Si daca il cititi cu atentie, o sa-l si auziti. Si pe micutele unguroaice.” (Dan Sociu)