|
|
 |
|
|
Premiul Manuscriptum pentru Poezie pe anul 2008!
„Dupa un debut editorial deja foarte convingator, Stefan Manasia face, cu aceasta a doua carte, inca un pas remarcabil: se vrea acum si mai aproape de «usa» cititorului, de existentele «oribile» marcate de suferinta, promitind o poezie – «graffiti de singe» – urma elementara a vietii imediate. Decorul in care se inscrie insa confesiunea sa crispata, nervoasa este mai degraba un conglomerat de contraste, simbioza tensionata de notatii in care concretul de reportaj cotidian prozaic si comun se afla in simbioza cu cel al artefactelor derizorii ale lumii contemporane, cu referinte culturale, de «civilizatie a imaginii»: totul intr-un discurs concentrat, strict si taios, care-si reprima orice tentatie sentimental-emfatica, chiar cu un soi de energie neagra, de imaginar expresionist, atent supravegheata. Sub atitea straturi de «concrete» inregistrate adesea cu un pigment cinic, se banuieste, statornica, o zona dificil ocrotita, de sensibilitate ultragiata, o nostalgie a naturii fruste si a firescului trairii, fie si in «paragini paradisiace», in «pastelul kitsch», al unui univers poluat in toate sensurile. Ea se transfera, ca atare, asupra lucrurilor marunte, familiare, aparent nepoetice, ori de film tarkovskian si cartier periferic, in acele «mici invazii» de prospetime primejduita a senzatiei, prin care transpare, pilpiitoare, o lumina sufleteasca ce nu se lasa stinsa.” (Ion Pop)
„Daca anarhismul lui Marius Ianus are culoare sociala, dar continut hiperindividualist, «profetiile» lui Stefan Manasia iau forma, tiparul si lumina extazului pur.” (Daniel Cristea-Enache)
„Da, intr-adevar, materia din care frumusetea ia nastere este una corupta si decazuta, insa, precum in acel tablou al lui Goya in care o capsuna de o roseata senzuala si senzationala ia nastere din intestinele cadavrului putrefact, frumusetea nu e contaminata de materia in care se manifesta. Etica e posibila pentru ca exista estetica. Frumosul literar e la el acasa in textele «rele» ale lui Manasia.” (Radu Vancu)
|
|
