|
|
 |
|
|
| Viorica RADUTA, nr. 6-7/2009, in Viata romaneasca |
 Multe pasaje din cartea lui Malaicu-Hondrari sint gravuri si au rolul de a fixa o tipologie a sinuciderii pe teritoriul livresc sau banal, „exilul” personajului, scriitor virtual, devenind singurul mod de inca-fiintare, in vointa sa narativa, nemanifestata si produsa totodata, literal. Tusata potential, si prin aceasta crizica, pe o cale a decupajului de amintiri, notatii de drum, de locu(i)ri si obiecte neinsemnate, de reactii si insemnari livresti (re-infiintate, chiar demonstrate, prin episoade de viata si text/ e). Se instaleaza, de fapt, o multiplicare a non-locului, rulota, drumul lung cu masina, casa Mariei del Sol, apartinind anonimatului, prin aceasta dramei omului bintuit de obsesii. Fuga aceasta, care se vrea apropiere si posedare a suicidului prin scrierea lui, se face prin locuri comune, cu rezistenta minima a „intentiei”, celei textuale, multiplicata dupa aceeasi paradigma a oboselii. |
|
| Bogdan CRETU, ian-feb 2009, in Contrafort |
| Nu o carte despre moarte, despre curajul sau lasitatea de a decide asupra instaurarii acesteia, ci mai curind una despre fascinatia literaturii, despre cum falsifica sau, dimpotriva, cum poate aceasta sa acutizeze ideile transformindu-le in obsesii. |
|
| Ovidiu BARON, 21 mai 2009, pe http://ocarteofraza.unspe.com |
| Nu am citit niciodata un text mai senin despre moarte. Naratorul strabate un traseu personal, intr-o lume straina pe care, ca imigrant, nu se straduieste prea mult sa o inteleaga sau, dat fiind stilul sau de viata, nu are nevoie sa o inteleaga. Prefera o plimbare interminabila cu masina, intrerupta de popasuri mai mult sau mai putin confortabile, in care isi foloseste timpul pentru a recapitula fragmente de viata personala ori de familie si, mai ales, ipostaze ale unor scriitori care au ales sa se sinucida. Mai mult decit o carte despre moarte, aceasta este o carte despre sinucidere, vazuta ca o anulare sau, dimpotriva, ca o valorizare a vietii. |
|
| Marin MALAICU HONDRARI in interviu cu Adela GRECEANU, 2008, in Noua Revista Vorbita (Radio Romania Cultural) |
| O carte se scrie oarecum de la sine, are ea niste intentii mai mult sau mai putin vizibile. Daca e sa o analizam la rece, sa incercam sa o analizezi la rece, cu ce intentie am scris-o, singura intentie clara, care imi vine acum in minte, ar fi: intentia de a aduce un omagiu tuturor celor care, cu adevarat, s-au sacrificat pentru literatura, deci cei care au facut literatura cu piine si sare toata viata lor, atit cit a fost, in cazul unora mai scurta, in cazul altora mai lunga viata. Si e o carte care in primul rind se adreseaza adevaratilor iubitori de literatura. |
|
| Marin MALAICU-HONDRARI in interviu cu Andra ROTARU, 20-27 august 2009, in Dilema veche |
| Da, orice tinar scriitor viseaza sa fie descoperit de un mare scriitor, de unul pe care il admira fara rezerve. Lui Roberto Bolano i s-a intimplat cu Enrique Lihn. Se poate spune (Bolano insusi o spune) ca Enrique Lihn i-a salvat viata. Intilnirea cu Mircea Cartarescu e una dintre putinele (cum altfel!?) intimplari fundamentale pe care le-am trait si care nu ar fi avut loc daca nu ar fi existat Cartea tuturor intentiilor. Intilnirea a fost posibila atit datorita scrisului meu si a capacitatii mele de a admira literatura, cit si atentiei, profesionalismului si generozitatii de care Mircea Cartarescu da dovada cind e cazul. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 19 decembrie 2008, in Romania literara |
| Marin Malaicu-Hondrari dovedeste o inzestrare remarcabila in registrul grotescului prozastic: de fapt liric, dar dezvoltat si speculat epic, in mici episoade de infern cotidian si dezgustator. |
|
| Marin MALAICU-HONDRARI in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 17-23 ianuarie 2009, in Suplimentul de cultura |
Cred ca sinuciderea inseamna negarea vietii la un nivel personal. La limita, se poate spune ca a te sinucide inseamna ca nu ai reusit ceea ce altii reusesc.
Nu cred in sinuciderea filosofica, cred ca oamenii se sinucid atunci cind pur si simplu nu mai rezista necazurilor vietii, sau cind esueaza lamentabil in proiecte care pentru ei insemnau sensul vietii (vezi sinuciderile politice, militare). Un scriitor care nu scrie, dar isi doreste sa scrie poate sfirsi prin a se sinucide. Numai ca la un scriitor, momentul esecului nu se va putea sti niciodata cu precizie. Nu cred in logica dusa pina la moarte, dar cred ca te poate roade ceva pe dinauntru, te poate chinui intr-un asemenea hal incit vine un moment in care iti spui gata, trebuie sa se termine si atunci faci gestul decisiv. Precum Pavese: nu voi mai scrie. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 17-23 ianuarie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Un vis, o singura dorinta: aceea de a scrie, intr-o noapte, o carte despre sinucigasi, o carte a tuturor intentiilor. Scrisul ca singurul gest salvator. Si totusi, aceasta intentie de a scrie o carte intr-o noapte trebuie luata drept o intentie de sinucidere. Plin de "intentii" si de "miasme", personajul lui Marin Malaicu-Hondrari porneste intr-o fascinanta aventura spirituala: scrierea unei carti aproape imposibile, o carte "monstruoasa" despre sinucigasi. |
|
| Stefan MANASIA, 16-31 ianuarie 2009, in Tribuna |
| Atent la trucurile noii ocupatii, MMH nu cade in capcanele “filosofiei de budoar”, ale panseului de istorie literara, reusind sa construiasca o lume care imprumuta ceva din farmecul indicibil al prozei hispanice si totodata, un eseu-omagiu dedicat artistilor sinucigasi si numai lor. |
|
| Silvia DUMITRACHE, 16-22 iulie 2009, in Observator cultural |
| Dincolo de excursul printre scriitori care au recurs la gestul ultim, in Cartea tuturor intentiilor intilnim si un plan al experientelor concrete ale naratorului, care ajunge, printr-un concurs de imprejurari, „on the road”, la bordul unui Lexus, conducind sute de kilometri prin Spania si avind ocazia sa cunoasca sinuciderea nu doar prin literatura, ci si prin cei pe care ii intilneste in viata reala. (...) sinuciderea ramine, pentru Marin Hondrari, o experienta tratata la modul realist, dar intotdeauna din perspectiva scriitorului pentru care a scrie este, dincolo de orice, gestul suprem. |
|
|
|
|
|
