|
|
 |
|
|
| Gabriela GHEORGHISOR, iulie 2009, in Dilemateca |
 Romanul lui Dan Persa reprezinta un „imn” inchinat vietii, cu toate frumusetile si mizeriile sale omenesti, prea omenesti, dar si o „poezie” a desertaciunii, extrasa direct din Eclesiast (in ciuda umorului care invioreaza multe pagini). Vesele si triste, Cartile vietii reconfirma ingeniozitatea autorului, un prozator inzestrat cu fantezie, inteligenta narativa si virtuozitate stilistica. |
|
| Nicola BARNA, 4 iunie 2009, in Cultura |
| Dan Persa loveste din nou. „Loveste” in sensul cel mai fericit, adica ne da, din nou, o carte foarte buna. Cine va fi citit, gustat si pretuit la adevarata lui valoare – mai mult decit remarcabila, ca sa nu spunem exceptionala – romanul Vestitorul nu va fi deloc, dar deloc surprins de excelenta celei mai recente aparitii semnate de acelasi autor, Dan Persa. |
|
| Dan PERSA in interviu cu Madalin ROSIORU, 24 aprilie 2009, in Romania literara |
| Pentru Cartile vietii, romanul abia scos pe piata, am studiat cronicarii munteni, mai ales pe Stolnicul Cantacuzino. Dar nu asta e important. Cartile vietii au un model… intuitiv, Biblia. Din Biblie am luat ideea de Carte (o Carte este esenta vietii unui om). O idee profana – nu se putea altfel. Cartea mea vorbeste despre viata si diversele ei aspecte. Fiecare capitol isi are un mod al sau, unic, de a vedea viata. Si un personaj al ei. Cel care strabate intregul roman este Stefan, fiul stolnicului Constandin Cantacuzino. Stefan este un senzual – si aici e un schepsis al romanului, ce-i da unicitate. Stefan traieste prin senzatii. Dar apoi experienta lui il duce pina la a fi masura tuturor lucrurilor. |
|
| Tudorel URIAN, 19 iunie 2009, in Romania literara |
| Dan Persa este unul dintre marii stilisti ai literaturii romane de azi. Asa cum a demonstrat-o inca din Vestitorul, este un maestru in reproducerea limbajului unor epoci demult trecute. Dan Persa este, fara indoiala, unul dintre prozatorii foarte importanti aparuti in literatura romana de dupa 1990. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 16-22 mai 2009, in Suplimentul de cultura |
| Intreg romanul este construit pe imaginea vietii vazute ca “un fluviu milos, somnolent si magnific”. Ceea ce atrage in mod deosebit atentia cititorului in romanul lui Persa este acea dorinta permanenta si placere a personajelor de a se pierde, din cind in cind, in vise care de care mai ciudate. […] Visul reprezinta o anumita etapa din viata personajelor, o stare. Trecerea de la un capitol la altul al vietii este marcata de cele mai multe ori de un vis. Este de remarcat felul in care Dan Persa reuseste sa dea fiecarui moment din viata personajelor sale unicitate. |
|
| Dan PERSA in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 16-22 mai 2009, in Suplimentul de cultura |
| Documentarea e sumara. Tine, mai ales, de cronicarii munteni. Dar nu istoria m-a interesat. Pentru ca din istorie ne parvine un anumit mesaj al vietii, pe cind un roman ofera un alt mesaj al vietii, ce tine de viziunea unui scriitor. La mine a fost asa. Sperjurul sub amenintarea mortii din primii ani ai regimului comunist in Romania m-a dus la gindul ca omul e discursul sau (de vreme ce atunci cind e obligat sa minta el se anuleaza). Adica omul si limbajul sint una. Pornind de aici, problema mea a fost sa produc in mine limbaje, fiecare dintre ele inchipuind un personaj. Daca am reusit, inseamna ca am asimilat omenirea si existenta mea ca scriitor capata o implinire. Asa am putut sa afirm ca singurul limbaj universal e omul (ultimul dintre scriitorii preocupati de problema a fost Joyce, care a spus: “Asa ca gestul, nu muzica, nu mirosurile, are sa fie limbajul universal” – l-am contrazis in mod flagrant). |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
