|
|
 |
|
|
„In studiile lui Mihai Zamfir se poate citi marca celei mai bune exegeze literare romanesti de azi: buna formatie teoretica si istorico-literara pusa in act la fiecare pagina, caracterul aplicat al ipotezelor, eleganta stilului (autorul are o fraza simplu-ceremonioasa si muzicala, foarte precisa), inteligenta analitica. Cealalta fata a prozei semnaleaza astfel nu numai maturitatea autorului ei, ci si pe cea a unei generatii si, in fond, a unei intregi arii a culturii romanesti contemporane.“ (Marian Papahagi)
„In fond, Mihai Zamfir e o constiinta «aristocratica», dintre cele care se impun nu doar pe suportul unor teme «rare», facind posibila consubstantierea (...), ci si printr-o conceptie specifica asupra literaturii.“ (Gh. Grigurcu)
Cuprins: Novella si nuvela • „Viata formelor“ romanesti • Romanul si poemul • Poate oricine sa scrie un roman? • Educatia europeana • Structura semi-absentei • Iesirea din provincie • Jurnal de criza si jurnal de existenta • Maestrul din umbra • Resentimentul naste proza • Eu, autorul, si restul lumii • Un semn de intrebare
|
|
