|
|
 |
|
|
| Ovidiu PECICAN, iunie 2009, in Steaua |
 In Cel mai bun roman al tuturor timpurilor autorul „te face” din vorbele personajelor, pe capul carora cade nu doar misiunea fireasca de a-si insoti gesturile si evolutiile prin cuvinte, ci, de multe ori, chiar si obligatia de a inlocui prin propriile vorbe descrierile, naratiunea. In acest fel, dialogul, conversatia – nicicind candida, inocenta –, colorata puternic cu metafore parfumate din argoul bucurestean, nu mai are rolul de a mijloci comunicarea intre protagonisti. Ea ii imbraca si ii dezbraca, ii caracterizeaza si ii caricaturizeaza. |
|
| Horia GARBEA, 28 noiembrie 2008, in Saptamana financiara |
| Romanul lui Daniel Banulescu este o fictiune pura in marginea unei realitati bestiale si nu o descrie, nici nu o recreeaza, ci o sparge in mii de cioburi, ca o mult dorita revansa. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 28 martie – 3 aprili, in Suplimentul de cultura |
| Daca romanul dictatorului vrea sa ingroape in trecut figura tiranului, descompunind, prin ironie si sarcasm, mecanismul odios al puterii si transformindu-l intr-o caricatura, romanul dictaturii reuseste sa demonteze sistemul opresiunii comuniste si sa rescrie istoria dintr-o noua perspectiva. De veghe in noaptea totalitara, Daniel Banulescu transforma, cu talent, bezna comunista in comedie de buna calitate si chiar intr-un „bilci dracesc”, cum spune Dan C. Mihailescu. Cel mai bun roman al tuturor timpurilor ne plaseaza la inceputul anului 1989, cind, satui de atita mizerie si saracie, citiva indivizi pun la cale asasinarea „tovarasului prea iubit”. Un roman care incheie o trilogie si, in acelasi timp, o epoca. |
|
| Stefan AGOPIAN, 27 ianuarie 2009, in 24Fun |
| Cel mai bun roman... e un roman de aventuri excelent scris, care te tine cu sufletul la gura pina la sfirsit. |
|
| Oana Catalina NINU, 25 iunie-1 iulie 200, in Observator cultural |
| Cel mai bun roman al tuturor timpurilor reuseste sa fie, daca nu cel mai bun roman, cu siguranta o lectura pasionanta, sustinuta de o scriitura minutioasa, dinamica si, in acelasi timp, colorata. Si poate ca titlul nu este decit o parodie a celebrelor sintagme socialiste construite, fara exceptie, pe superlative: „cea mai buna recolta din ultimii 50 de ani“, „cea mai buna gimnasta a tuturor timpurilor“ (Nadia Comaneci), „cele mai mari reusite ale Epocii de Aur“. Pentru ca, este un fapt cunoscut, toata societatea comunista („cea mai buna societate posibila“) era fondata pe principiul competitiei pentru unul dintre titlurile de fruntasi in munca socialista. Si aceasta de la soimii patriei, pina la cel mai iubit fiu al poporului... |
|
| Cosmin CIOTLOS, 24 octombrie 2008, in Romania literara |
| Aventuros, ludic, inspirat si – mai ales – capabil sa obtina rapid un cert succes de public, romanul lui Banulescu ascunde, totusi, mai mult decit un simplu deznodamint. |
|
| Paul CERNAT, 13 ianuarie 2009, in Bucurestiul Cultural |
| Un roman in care politicul, religiosul, grotescul macabru si distopia lumpena fuzioneaza la temperaturi inalte. Poetul Daniel Banulescu se dovedeste a fi, si aici, prozator pina-n unghii, cu un apetit fabulatoriu putin obisnuit, capabil sa-si “simta” toate personajele si sa le reconstituie lumea pina-n detalii infinitezimale. Cel mai bun roman al tuturor timpurilor indica un proiect narativ cum nu avem prea multe in proza romaneasca de dupa 1989. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
