|
|
 |

|
|
| Felix NICOLAU, nr. 34-35/2009, in Luceafarul |
Minulescu interlop si gascon este SGB. Si toata vina lui se vede in versuri de genul „ca o schija taioasa de obuz, puscaria se apropia de mine/ in mare viteza./ Cu trei cartoane de LM, cu pliculeţe de ness, cu ceva de/mincare” (General Gusa nr. 3). Nici n-are nevoie de cuvinte tari sau de povesti despre BMW-ul 318 in care „au intrat jumate din scriitorii romini ai ultimilor/ doaj de ani”. La fel, impresioneaza construcţia planuita in cel mai mic detaliu a Chipurilor. Un tip simpatic si smecher acest autor melancolic, torturat de o constiinţa scriitoriceasca. Ultima oara cind m-am intilnit cu SGB, mi-a soptit cu un aer obosit ca vrea sa se apuce de scris poezie grea, nu de fleacuri ca astea. Ba, m-a si intrebat daca n-am sa-i imprumut Tarimul pustiirii al lui T.S. Eliot. M-am uitat in alta parte si i-am raspuns ca nu, nu-l am decit in engleza. Macar cu un refuz sa-i protejez talentul. Asta ne-ar mai lipsi – un Gore Pirgu modernist, elevat! |
|
| Marius CHIVU, nr. 326, 2010, in Dilema Veche |
Dedicat lui «Gorica Pirgu», Chipurile este primul volum de poezie care are cu adevarat cite ceva in comun cu hip-hop-ul: poetica narativ-reflexiva (mai putin verbiajul ritmat) sau imaginarul penal al familiei destramate si al strazii ca scoala a vietii. Cit despre limbajul frust (oricum, deloc in exces), niciodata n-a sunat atit de natural si mai la locul lui intr-un poem. Cred ca e prima data de la «invectivele» lui Geo Bogza incoace (exceptindu-l, fireste, pe estetul porno Emil Brumaru) cind «pula», de exemplu, pare indispensabil. De altfel, (fost) actor si spectator al strazii, acolo unde poezia nu are nevoie sa se coboare pentru ca, de fapt, se produce la fel de bine si printre batai, minarii si injunghieri, pe la terase, prin baruri si cazinouri, SGB nu menajeaza si nu literaturizeaza, lasa metaforele violente, comparatiile – socante, iar replicile – murdare ca viata („iti trebuie coaie cit Casa Poporului sa te ridici din cacat / sa ajungi undeva si sa ramii pe pozitii“ sau «prietene, viata e singurul cacat pe care-l mai am. / pot s-o fac bici / pot s-o fac si sa pocneasca»).
Fara fite retorice, perfect lizibil si impresiv cu oricare dintre poemele sale, autentic social si golanesc prin tropi, inedit, interesant, dur si «greu» – daca ar fi predat liceenilor, SGB ar repera onoarea pierduta a poeziei. |
|
| George NEAGOE, nr. 32, 2009, in revista Cultura |
Chipurile lui Stoian G. Bogdan sint ca un upercut la ficat. Nu-ti dai seama cind iti izbesc sensibilitatea. Le citesti si ramii naucit. „sint zile” face parte din grupul poeziilor fundamentale pentru calitatea cartii. Volumul lui Stoian G. Bogdan opareste simturile. Autorul este, cel putin acum, primul in catalogul poetilor din 2009. Ar fi minunant daca niciun rid n-ar atinge Chipurile. |
|
| Viorica RADUTA, nr 11-12/2009, in Ateneu |
Democratizarea limbajului poeticesc e de mult instaurata, iar volumul lui Stoian G.Bogdan, Chipurile (Bucuresti, Editura „Cartea Romaneasca”, 2009) trubaduresc,asezat de un „crai de curte” sub girul matein, al stilului motanesc de a fi/ vorbi al lui Pirgu,aminteste de o linie constanta la romani, poezia tinerilor pusi pe sotia lirismului anti, nu noua, cit proaspata. „Argoticele” din teritoriul lingvistic si uman aduc, primele, o larghete lirica, de boemamutata in scris, cum ar veni.
 |
|
| STOIAN G. Bogdan, in interviu cu Doru IFTIME , martie 2010, in The One |
Oamenii sint obisnuiti cu arhetipurile, cu poetul ratat, visator, alcoolic, cu plete. Or, eu nu-s nici pe departe intr-o astfel de zona. Asa ca si ceea ce scriu este destul de diferit de ceea ce cred oamenii ca scriu poetii. Eu fac o poezie cu un impact mai larg, o poezie cu mai multe cojones decit se obisnuieste, in care concentrez, printre altele, experientele cele mai importnate din viata. In cartea asta este vorba despre experientele unui barbat ajuns la 25 de ani. |
|
| Stoian G. Bogdan, mai 2010, pe psychologies.ro |
Am creionat in Chipurile, cu un limbaj verde ca pielea unei vipere – de care simteam ca poezia are nevoie pentru a fi mai usor asimilata –, o lume pe care am cunoscut-o, am iubit-o si-apoi am ajuns s-o detest. O lume fara urma de dumnezeu, unde totul se invirte in jurul banului, unde dragostea si sexul sint doar moneda de schimb, unde poezia e doar unealta de manipulare si unde omul se simte si e mai presus de orice lege. [...]Chipurile este, daca vrei, o pledoarie pentru un om eliberat de constringerile impuse de Religie, Stat, Ban si grija zilei de miine, o pledoarie pentru o altfel de viata. |
|
| Alexandru MATEI, august 2009, in Dilemateca |
Pentru SGB, poezia nu vine ca o compensatie a lipsei de placere, ca o calmare a angoasei rezultate de aici, ca o incercare luciferica – si boanta, totusi – de a cuceri lumea de dincolo de cuvinte. Acest model de caracter poetic este Marius Ianus. SGB i se opune punct cu punct: mereu zen, capabil sa sufere pina la crucificare dar agnostic, dotat pentru viata dar plictisit de orizontalitatea ei, atractor de placere si spectator distant al suferintelor lumesti, poezia devine, pentru SGB, mai putin o cale de mintuire, mai putin o terapeutica a bilei negre provocate de perversitatea lumii, cit o curiozitate, un altfel de divertisment, un alt acces la lume, poate singurul inspre carnea ei, inspre profunzimi sau inalt, o forma de dandysm pe care si-o permite cel care, nascut si crescut in strada, Plin de energie si viziune, prin subtilitatea enuntarii si prin felul in care se inscrie, in raspar, in „traditia” poeticii doomiiste, cu duritatile ei de limbaj si catabaza pe care o inaugureaza, SGB e o voce de care trebuie sa se tina cont. Pe trunchiul poeziei romanesti contemporane iesite din beat-ul american, expresionismul german si suprarealismul francez, ramura Chipurilor se altoieste solid. |
|
| Marieva IONESCU, august 2009, in Noua literatura |
Sa explicam, chipurile. Cartea pare un album in care sunt capsate, in marime naturala, personaje alcatuind o galerie demna de Florile de mucigai ale lui Arghezi, poate nu intimplator pastisat in citeva versuri din poemul Vind BMW 318. Vocea din off sau mina care intoarce filele acestui album este insa ruda buna cu „majestatea sa Gorica, Gorica Pirgu”; lui i se face de altfel incă din motto si in... chip de utila cheie de lectura, o „asimptotica reverenta”. Nu lipsesc din galeria de chipuri marginali de toate felurile: prieteni ajunsi in puscarie sau tineri de familie buna deveniti cersetori, „jigodii de rasa”, capete „in care gindurile au incremenit ca fotografiate”, „o curva alcoolica studenta la drept” si ajunsa apoi la tribunal in boxa acuzatilor „cea mai frumoasa femeie din lume”, care intrebată „Ce faci?”, raspunde „simplu, cu o voce de vata,/ <<depinde cit dai>>”; in plus, un tata vizitat la inchisoare chiar in ajunul revelionului si o mama „strinsa-n camasă de forta” in sanatoriul unde „zac cei care-au trecut prin zidurile realitatii”; si o multime de morti: „tin pe balcon un ghiveci cu pamint din sapte morminte/ in care-am sadit ura” (primele versuri din poemul de inceput). Formula de album foto, care da coerenta volumului, este, intr-adevar, abil aleasa, cum spuneam la inceput, insa reusita ei este capacitatea poetului de a intra in pielea celor pe care ii zugraveste, de a-i lasa pe unii dintre ei sa vorbeasca si sa se prezinte singuri, ca intr-un roman." |
|
| Mihail VAKULOVSKI, 8 iulie 2009, pe vakulovski.livejournal.com |
Chipurile de Stoian G. Bogdan este o carte de poezie care se citeste ca un volum de proza, o carte legata de multe chipuri-personaje care o populeaza, multe pina la moarte. Chipurile lui Stoian G. Bogdan pare a fi o carte biografica, dar n-ai de unde sa stii cita realitate e acolo si cit e fictiune, daca nu-l cunosti pe scriitorul care zice-ntr-un poem ca nu e un poet, ci e poem, un poem care scrie pentru ca traieste. (...) Poezia lui Stoian G. Bogdan are personalitate, iar atitudinea ei imi aminteste de beatnicii americani. Un poet interesant care merita citit si urmarit in continuare. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 4 septembrie 2009, la Radio Romania Cultural |
Nu stiu sa spun care din trasaturile pe care le-am schitat contribuie mai substantial la farmecul Chipurilor. Nici daca nu cumva seria de detracati, femei usoare, utopici prabusiti, nebuni amabili si golani de cariera, nu sustine singura interesul provocator al acestui volum. Dar e sigur ca, dintre toate pacatele biblice, unul doar, si anume acela cu reverberatii estetice, nu se regaseste in debutul lui SGB. Al doilea. Povestea protagonistului se petrece in intervalul dintre douazeci si patru si doua zeci si cinci de ani, simultan cu multe alte povesti ale rudelor, prietenilor si rivalilor sai. Totul, chiar si inmormintarile, descinderile politienesti sau despartirile, pare un vadit spectacol aniversar. Nu se-mplinesc insa virste, ci destine. |
|
|
|
|
|