|
|
 |
|
|
| Iulia Iarca, 2009, in Ziarul Financiar |
 El este cel dintai care se declara poet, ba mai mult, "poem", pentru ca - mai apoi - comentatorii sa intareasca spusele lui. Daca insa aceasta indrazneala de-a dreptul excentrica nu ar fi fost dublata de un talent pe masura de ascutit, daca luciditatea nu ar fi fost de partea lui, destinul i-ar fi zambit, cu siguranta, stirb.
Asadar, ce are mai de pret volumul Chipurile si de ce lectura lui reuseste sa fie atat de placuta? Poeti rebeli, poeti-lichele am mai vazut si la alte case, mai mari sau mai mici. Am vazut cum curentele literare - prin scrierile unor poeti capriciosi - au sucit gatul retoricii pentru ca, mai apoi, sa il fixeze, cu grija, la loc. Atuul poeziei lui Stoian G. Bogdan este prospetimea. Fiindca cele mai izbutite poeme sunt intotdeauna cele care au aciditatea anticanonica si anticlasicista a tineretii. SGB, dupa cum e cunoscut printre semenii sai, isi castiga cititorii mai ales atunci cand le contrazice, cu istetime copilareasca, asteptarile, fie si pe spatii mici. |
|
| http://capricornk13.wordpress.com, 17 octombrie 2010, |
| Poet premiat pentru acest volum de USR in 2008 si personaj controversat, din cite mi-am putut da eu seama, in lumea tinerilor poeti de astazi, SGB nu te prea poate lasa indiferent. El personal e genul acela de tip care fie te calca pe nervi, fie te atrage neconditionat – pentru ca exact asta isi propune. Joaca un rol de pusti teribilist caruia-i place sa dea cu bita-n balta si pe care-l amuza grozav sa socheze. Daca nu reuseste sa fie in centrul atentiei nu se simte in largul lui, iar in astfel de momente mi s-a parut ca intrevad, prin fisura din scut (fiindca e clar un scut de duritate si jemanfisism creat posibil involuntar), o mare sensibilitate si o sclipire de adevar.
Nu am dat detaliile de mai sus gratuit, pentru o mica birfa literara, ci pentru ca sint importante pentru perceptia poeziei pe care o scrie SGB in Chipurile. Exact asa sint si poemele: cu un limbaj frust, dur, cu teme ce par macar partial biografice, circumscriind ratarea, cu personaje tragice dintr-o lume violenta si gresita, amestecind fisii de realitate cu hiperbole fictionale de efect si, uneori, dezvaluind o sensibilitate profunda prin versuri de o poezie aproape eterica, gingasa, tandra. |
|
| Stoian G. BOGDAN, in interviu cu UN CRISTIAN, 1 februarie 2010, in Observator cultural |
Singurele confirmari de care am nevoie sint cele de dupa ce imi scriu textele, fiindca atunci cind textul e prea cald, e posibil ca eu sa nu-i vad eventualele hibe. Dar dupa ce trece un timp si revin, tai tot ce mi se pare in plus, iar daca imi dau seama ca textul e prea slab, il sterg. La cartea asta am tot scris si am rescris, pina cind am adus-o la forma actuala, care ma multumeste. Mi-a iesit exact cum am vrut sa-mi iasa. Fiindca nu stiu daca ti-am spus, dar eu scriu ce mi-ar placea mie sa citesc. Or cartea asta imi place. Si o citesc ca si cum n-as fi scris-o eu. De altfel, acum, cind o am in miini, simt ca nici nu mai e a mea. Si cartea e buna. Madalina Ghiu a plins cind a citit-o in manuscris.
|
|
| Gellu DORIAN, , in Convorbiri literare |
| Cartea a aparut in 2009 si are sansele sa bata multe carti de poezie ale multor poeti deja iesiti ca „maestri” in arena. Daca poetul sau editura va urmari regulamentul de acordare a Premiului National de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Prima, si va trimite cartea juriului, nu vad ce alte motive ar face ca juriul sa ia alta decizie [...] Un poet autentic, talentat, de viitor acest SGB. |
|
|
|
|
|
