|
|
 |
|
|
| Elena CRASOVAN, august 2009, in Orizont |
 Amestecul de amintire reala si intarsii fabuloase, grotescul si umorul, dialogurile, alternanta epic-poematic, creionarea personajelor, scenele memorabile contrabalanseaza punctele slabe ale strcturii. Coada este o carte bine scrisa, o lectura “de placere”, de “risu-plinsu”, cel putin pentru cei care “stiu”. |
|
| Paul GORBAN, 9 iulie 2009, pe http://paulgorban.blogspot.com |
| Romanul Coada are o constructie bine strunguita, o constructie geometrica si totodata una a hazardului, a intimplarii. Actiunea, visul unor familii de a pune pe masa o ciorba si o friptura, facute din tacimul cozii, se desfasoara pe parcursul a 12 luni, timp in care pionierul, a carui parinti faceau parte din clasa muncitoare, traieste cu emotie paradoxul vremurilor, acela de a sta ore si zile in sir la un rind in speranta ca va ajunge la ferestruica magica prin care ieseau tacimurile. Pe fondul gindirii dialectice, Dragos Voicu il arata publicului consumator de literatura pe Ionut pus in situatia de a descoperi ce inseamna sa vezi un frigider plin cu preparate rare in comparatie cu unul gol, ce inseamna sa ai o valiza cu salam, un sac cu piine, gume de mestecat, lumina in casa, materiale de facut imbracaminte, o Dacie, etc. |
|
| Paul CERNAT, 4-10 iunie 2009, in Observator cultural |
| Dragos Voicu are darul de a merge direct la tinta – si la inimile cititorilor –, are feeling de povestitor si un instinct artistic sanatos, nu are fasoane sau fite, iar observatiile sale produc adesea scintei ale imaginatiei, atingind fibra intima a umanitatii unei epoci. |
|
| Dragos Buzutea, 24 octombrie 2009, pe chestiilivresti.blogspot.com |
| Un roman excelent pentru adolescenţii viitorului care nu au prins cozile ceausismului. care pot vedea/simţi ceea ce se petrecea atunci, cu ochi/simţuri de copil. |
|
| Dragos VOICU in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 23-29 mai 2009, in Suplimentul de cultura |
| Ati mai intilnit in vreo carte o coada la tacimuri de pui care dureaza 12 luni? Ati mai citit undeva, tavalindu-va de ris, cum vorbesc la coada un magaziner, un pensionar (fost sculer-matriter), o filatoare, o spalatoare de sfecla, un profesor si militianul cozii despre matematica, despre fericire, despre curent si despre tintari? Ati mai auzit vreodata ca de Craciun brazii pot fi impodobiti cu cirnati in loc de beteala? Vreo carte despre comunism pomeneste cumva despre vreo nunta a tovarasilor de coada, facuta acolo, linga maruntaiele cozii, intr-un cort militar, de teama sa nu se piarda locurile? V-a „minunat“ vreun scriitor cu descrierea sarbatoririi unei zile de nastere, la coada, cu lautari si cu un gratar gigantic pe care toata lumea pune ce poate aduce de acasa (citeva labe de rate, niste gheare, o piele si un git de pui, niste felii de salam, o jumatate de peste sarat, o vinata, ceapa, cartofi si niste mere)? Ati gasit in vreo carte o scena in care un tovaras de coada moare acolo, lasind cu limba de moarte sa nu fie luat pina nu vine un nepot sa-i duca rindul mai departe? |
|
| Bogdan ROMANIUC, 23-29 mai 2009, in Suplimentul de cultura |
| Coada este o carte care intregeste sirul romanelor ce au ca tema principala comunismul si viata in comunism, viata la coada. Codarii sint oameni obisnuiti, de cele mai multe ori tristi, dar care au multe de spus: Nea Marin, magazinerul de la Combinatul Chimic; Nea Costel, fost sculer-matriter la Intreprinderea de Masini Grele, in prezent pensionar; domnul Georgescu, profesor de matematica si scriitor; Tanti Nuti, filatoare la Fabrica de Textile; Tanti Florica, de la fabrica de zahar etc. Cel mai tinar dintre codari este Ionut, protagonistul romanului, un adolescent care si-a trait copilaria in comunism si care isi gaseste un loc printre codari la rindul interminabil format in urma unui simplu zvon („Arunca repede punga, banii si scaunelu’ c-a bagat tacimuri la Redresarea!”), risipit dupa citeva ore de o veste trasnet: „Nu bagasera tacimuri!”. |
|
| Marius CHIVU, 23 septembrie 2009, in Adevarul literar si artistic |
| Coada este (supra)personajul colectiv si simbolic al acestui roman, o metafora a vietii acelor ani, odiseea convietuirii oamenilor in zvonistica, lipsuri si speranta. Constrinsi sa petreaca Craciunul, Pastele, zilele de nastere, sa se casatoreasca si sa moara asezati in rind, coada este, de fapt, nodul care leaga vietile oamenilor. |
|
| Alexandru OLTEAN, 22 iulie 2009, pe http://www.artactmagazine.ro |
| Coada este povestea copilariei, dar si a vietii in general traite in perioada comunista. In primul rind, pentru ca naratorul isi reda amintirile din acea perioada, romanul ne prezinta cum era pe atunci viata de copil, cu prastiile facute din sirma, cu gumele Turbo, dar si cu activitatile, juramintele si cintecele de pionieri. Pentru cineva ca mine care nu a prea simtit pe pielea sa efectele sistemului comunist este socant sa observ metodele subtile prin care generatiile ceva mai in vârsta fusesera manipulate. Amintesc din carte doar de cultul pentru Ceausescu, „Tovarasu’” cum apare aici, hranit de cintecele care-l ridica in slavi, de programele de televiziune care sint numai despre el si altele. Toate acestea sint descrise pe tonul linistit al omului care priveste lumea din ochii unui copil, insa inocenta exprimarii mascheaza subtil greutatile, abuzurile si absurditatile care existau pe atunci parca peste tot. |
|
| Catalin STURZA, 18 iunie 2009, in Cultura |
| Paragrafele memorabile tin de doua registre diferite. In primul rind, e vorba despre dialogurile dintre personajele care stau la coada. Dragos Voicu are o foarte buna ureche a dialogului si surprinde cu finete nuantele fiecarui personaj. Dialogurile au umor, in special cind in disputele dintre codari intervine si omul legii, militianul, cu solutiile sale perfect legale. In plus, dialogurile au si altceva: o precizie a detaliului. |
|
| Marius CHIVU, 17 septembrie 2009, in Dilema veche |
| Scris simplu, limpede si dinamic, asadar cu instinct, dar grabit si fara consistenta, populat de personaje pitoresti conturate fin din citeva tuse si condimentat cu mult umor, nu neaparat cu nostalgie, dar usor schematic si preponderent anecdotic, alternind realismul-documentar cu fantezii cvasi-alegorice si cu secvente poematice, dar prea eterogen, Coada este un roman pe cit de agreabil, pe atit de inegal. Felia de viata si de umanitate pe care Dragos Voicu o decupeaza din epoca, cu destul talent, este insa nepretuita. Compenseaza, dar, mai ales, promite. |
|
|
|
|
|
nici un produs
