|
|
 |
|
|
| Dragos VOICU in interviu cu Ioana BOGDAN, 15 iunie 2009, in Adevarul |
 Personajele din Coada au batut la usa si au cerut sa faca parte din carte. Si au venit, cu toate calitatile si defectele lor. Eu nu le-am adaugat si le-am luat nimic. |
|
| Mihai IOVANEL, 14 mai 2009, in Cultura |
| Autorul Dragos Voicu face proza intr-un stil vioi, placut, precis si sigur pe sine. Fara ca volumul lui sa fie mai mult decat un romanas simpatic, bine scris si bine orientat pragmatic, el pare sa promita un autor. |
|
| Horia GARBEA , 10-17 iunie 2009, pe revistaluceafarul.ro |
| Premisa romanului cu care Dragos Voicu debuteaza in literatura e destul de ofertanta, chiar daca ideea pluteste in aer mai demult si unele incercari similare s-au mai facut (…) Membrii familiei se inlocuiesc unii pe altii la rind, in timp ce viata merge inainte, paralel cu coada si in cadrul ei. La coada personajele se cunosc, chiar se indragostesc, se casatoresc si mor (…) Romanul lui Dragos Voicu e sprintar, inteligent si lesne de citit. |
|
| Stefan AGOPIAN, 10 iunie 2009, in B24FUN |
| Amuzant romanul de debut al lui Dragos Voicu. Autorul isi imagineaza ca pe la mijlocul anilor ’80 intr-un orasel de provincie se formeaza o coada imensa la tacamuri. Tot orasul sta practic la coada, care dureaza vreo doi ani. Toate evenimentele importante se intampla la coada aia: oamenii mor acolo, se casatoresc, discuta la nesfirsit, iar naratorul, un adolescent, ia meditatii la mate si la romana tot acolo. Romanul e scris cu umor si se citeste pe nerasuflate. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 1 iulie 2009, la Omul care aduce cartea (PRO TV) |
| Ce-avem aici este exact viata lui la rind, sta la coada la tacimuri, ca se bagasera tacimuri, iar la sfirsitul cartii, apuca tacimurile. Avem, deci, o carte in stilul lui Cezar Paul Badescu, Florin Stoica si Dan Lungu, de un umor fin. |
|
|
|
|
|
nici un produs
