|
|
 |
|
|
| Constantin PISTEA, 24 ianuarie 2011, pe blogul constantinpistea.wordpress.com |
 Romanul Coborirea de pe cruce (…) unul dintre cele mai bune publicate in Romania dupa 1989 (…) vorbeste despre conditia artistului in raport cu Dumnezeu si cu lumea. Din nou fara punct, asa cum foarte frumos scria Saramago. Fara sa simti, esti introdus intr-o povestire in rama si, iarasi, in alta rama… |
|
| Anca GIURA, 16 octombrie 2010, http://www.bookblog.ro |
| Toate firele narative sint prinse intr-un stil continuu-fragmentat, care aminteste de Faulkner si Marquez. Eu nu am simtit in tot romanul o continuitate, o imersiune a povestii in poveste care sa ceara un astfel de stil de a scrie, insa probabil ca impresiile variaza in functie de cititor. De altfel, pentru mine, stilul este marele minus al unui roman decent, pe care altfel l-am citit cu curiozitate si atentie la reteaua de simboluri pe care o contine. Poate ca fara a fi scris astfel, Coborirea de pe cruce ar fi fost inca un roman in stilul clasic despre mitul mesterului Manole. L-as fi preferat asa, insa recomand sa-l cititi, fie si pentru a vedea cum mai arata proza romineasca contemporana. Cel putin, cea serioasa, cu lectiile bine facute la scoala clasicilor, fara autobiografii de bloc si tablouri despre viata sordida din postcomunism. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
