|
|
 |
|
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
 Critica in transee. De la realismul socialist la autonomia esteticului (Cartea Romaneasca) este o demonstratie inteligenta a fetelor criticii autohtone de la realismul socialist pina la Ion Pop si Nicolae Manolescu. Nu lipsesc dezinvoltura critica – marca inregistrata a lui Goldis – verdictele acide si deschiderile polemice. |
|
| Radu VOINESCU, aprilie 2012, in Luceafarul, nr. 4 |
Alex Goldis are o scriitura densa si fluenta, conduce cu aplomb o ideatica beneficiind de lecturi bine asimilate, este de o subtilitate si de o perspicacitate dialectica a argumentatiei si a interpretarii mai rara la virsta lui (s-a nascut in 1982). O lucrare care aduce rezultatul unei priviri noi, orientate catre anii cei mai dificili ai literaturii romane. Fiecare capitol al cartii merita citit cu toata luarea-aminte, aceasta si pentru ca fiecare constituie un documentat tablou al unei mici, dar dense, perioade, al unei orientari, al unei activitati de critic literar, dar si pentru prospetimea formularilor (…)
Critica in transee ramine (…) un reper al modalitatilor prin care critica de azi reuseste sa se pozitioneze fata de un trecut literar controversat, inteles deformat adesea, dar care acum are marea sansa sa fie descifrat cu obiectivitate si cu talent. Este, de fapt, o sansa a criticii literare romanesti insesi, care primeste in rindurile ei, o data cu Alex Goldis, un combatant redutabil si de cert viitor [...]. |
|
| C. ROGOZANU, 4 februarie 2012, in Suplimentul de cultura, nr. 342 |
| Meritul cartii lui Goldis este ca prinde si dimensiunea politica, ideologica a miscarii estetizante. El observa cum ceea ce parea recuperare in discursul tinerilor Manolescu, Negoitescu, Matei Calinescu capata accente de „tendentionism intors”. Tot ce a insemnat teorie, sociologie, incercare de largire a cimpului literar, de contextualizare a fost respins ferm de noul suflu estetic. Astept cu nerabdare urmatorul episod. |
|
| Adina DINITOIU, 3 februarie 2012, in Observator cultural |
| Scriind despre cum criticii – si mai tineri, si mai batrini – ajung foarte repede sa respinga noile metode critice occidentale ale epocii (structuralism, tematism, psihocritica etc.), in numele unei „erezii a autoreflexivitatii”, cum ii spune autorul, si al unui militantism literar pe urmele militantismului comunist specific acelor ani, A. Goldis ajunge la concluzia ca: „Erezia autoreflexivitatii vine in prelungirea unei conceptii traditionaliste conform careia critica e secundara in raport cu obiectul literar, dar si ca simptom al devierii de la misiunea de sustinere a noii literaturi si de refacere a celei vechi.(...)” (Critica in transee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, Cartea Romaneasca, 2011, p. 182). Astazi, 50 de ani mai tirziu, nu stam prea diferit. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 3 februarie 2012, in Observator cultural, nr. 610 |
| Trebuie spus de la inceput: lucrarea este exceptionala, oricare ar fi unghiul ori optiunea critica din care ai examina-o, oricare ar fi obiectiile de principiu pe care le-ai aduce fata de una sau alta din asertiunile ei. Si, intre altele, volumul lui Alex Goldis are (...) meritul de a infirma prejudecata potrivit careia o carte de metacritica nu poate fi altfel decit casse tête, un steril gest de autocontemplare ex-cathedra. Critica in transee este o carte vie a unui critic care nu face din teorie un fetis, ci se serveste de ea nuantat si neostentativ. |
|
| Cristian TEODORESCU, 24 ianuarie 2012, in Catavencii |
N-am apucat decit sa rasfoiesc aceasta carte, prima in care cineva incearca sa faca portretul criticii literare romanesti din timpul regimului comunist, cu bune si cu rele.
… m-a impresionat prin profunzimea si prin largimea, ca sa zic asa, a desenului de ansamblu. |
|
| Iulia IARCA, 24 februarie 2012, in Romania literara, nr. 8 |
Pozitia combativa este vizibila inca de la inceput, iar intentia lui Goldis pare sa fie aceea de a face ordine in literatura, cu orice pret. Intr-adevar, indelung pregatita, lucrarea se sprijina pe numeroase trimiteri critice (o buna lectie invatata de la Nicolae Manolescu, de la care preia pe alocuri, asumat sau nu, modelul de a reface imaginea unei perioade si a unor scriitori tinind seama de parerile critice anterioare).
Aparatul argumentativ asamblat tinteste, asa cum era de asteptat din partea temperamentalului cronicar, o lupta corp la corp cu ideile, care au structurat critica saizecista pina in zilele noastre. Inarmat cu ambitie, luindu-l pe „nu” in brate, Alex Goldis ofera perspective interesante. Inca o doza in plus de impartialitate, iar rezultatul poate fi excelent. |
|
| Al. CISTELECAN, 2 februarie 2012, in Cultura |
| Goldis a devenit, in doar citiva ani, o voce de greutate si pregnanta, cu analize si judecati performante si de neocolit in dialogul critic. Deschis spre toate genurile (...), el are in aceeasi masura verva preciziei si disciplina adecvarii, dar nu mai putin transanta conceptuala si atitudinala si, nu in ultimul rind, o rigoare analitica flexibila, profesata deopotriva cu scrupulozitate aplicativa si ironie scurta. Discurs sobru, cu idei si observatii accentuate, critica lui tine de stilul ideii si al argumentului, cu bun fuleu teoretic si cu un simt acut al concretului literar si al individualitatilor de formula si valoare. |
|
| Bianca BURTA-CERNAT, 17 februarie 2012, in Observator cultural, nr. 612 |
| Spectacol de exceptie al unui intelect viu, mobil, aliind subtilitatea speculativa cu rigoarea argumentativa si talentul critic cu metoda, Critica in transee impune un critic literar care nu mai are nevoie de nici un fel de „confirmare” suplimentara. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
