|
|
 |
|
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
 Matei Visniec este intr-o forma extraordinara. Publica mult si bine. Dezordinea preventiva (Cartea Romaneasca) este o distopie despre imaginarul unei contemporaneitati sufocante. Pentru unii cititori, cartea se va preta unui mainstream previzibil, de aici relationarile nu foarte greu de realizat. Sint remarcabile forta expresivitatii lui Visniec, crearea unui univers alert, in care oamenii sint asemeni unor bombe cu ceas, dar si marionete care si-au pierdut privilegiile interioare. |
|
| Matei VISNIEC in dialog cu Andra ROTARU, februarie 2012, in Hyperion |
| Personajul meu este un om revoltat si dezgustat in acelasi timp. El nu are solutii, dar se simte prizonier al unei masini mediatice pe care nu o mai respecta. Formulele pe care le foloseste sint pe masura revoltei sale, mai ales ca omul a traversat citeva decenii de accelerare a istoriei. Ori, ce vede el dupa o viata intreaga dedicata jurnalismului, informatiei: ca nu exista progres global pe planeta. Cantitatea de oroare i se pare aceeasi, unele focare de criza se sting, dar apar altele. |
|
| Adela VLAD, aprilie 2012, in Luceafarul, nr. 4 |
Roman-eseu asupra societatii de consum, Dezordinea preventiva are ca personaj absent, generic, publicul devorator de presa, infovor. Cartea aprofundeaza un studiu sociologic, pentru ca Visniec nu exploreaza decit accidental psihologii individuale (…), autorul urmareste un fenomen de masa: impactul presei asupra individului, suprainformat si, prin urmare, deposedat de sine: omul-mlastina. Si atunci cind scrie proza, Visniec speculeaza absurdul realitatii, absurdul cotidian, o zona ambigua aflata la limita dintre comic si tragic: sfintirea armelor inaintea unui conflict, suspendarea brusca a ostilitatilor dintre doua armate rivale pentru ca soldatii din ambele tabere sa urmareasca impreuna telenovela favorita, pactul ecologic dintre om si sobolan etc.
Inspirat din propria experienta de viata (Visniec este jurnalist la RFI), romanul ofera o scrutare din interior a fenomenului jurnalistic, a functionarii masinii mediatice. |
|
| Constantin PISTEA, 6 februarie 2012, pe constantinpistea.wordpress.com |
| Imi place la Matei Visniec jocul imaginatiei. El aduce lumea in pragul unei aliante cu sobolanii, singurii capabili sa ne curete de toate deseurile. Si oricit de ciudata pare alaturarea, citind romanul, varianta devine plauzibila si necesara. |
|
| Matei VISNIEC in dialog cu Andra ROTARU, 5 februarie 2012, pe AgentiadeCarte.ro |
| Omul modern este in mare masura un mutant. El traieste cu un ecran in fata sa, uneori timp de 8 sau 10 sau 12 sau 14 ore pe zi. Peste putina vreme, acest ecran ii va fi implantat direct in creier. Exista pe planeta tot felul de operatiuni de genul „o zi fara automobil” sau „o zi fara televizor”. E mai greu sa ne imaginam o operatiune „o zi fara stiri”. In lumea „moderna”, daca intr-o zi n-ai ascultat stirile, ai impresia ca ai pierdut un episod dintr-un serial. In romanul meu Dezordinea preventiva evoc tocmai aceasta transformare a aventurii mediatice a omului in fictiune. |
|
| Stelian TURLEA, 23 decembrie 2011, in Ziarul de Duminica |
| Scris la persoana intii si la timpul prezent, romanul se doreste si o reflectie in jurul supra-informatiei – acest fenomen uluitor al zilelor noastre. Pentru ca, in mod paradoxal, omul suprainformat este si unul paralizat. Din moment ce s-a „informat”, din moment ce s-a imbibat cu stiri politice, economice, sociale si mondene, omul-„mlastina” nu mai simte nevoia sa actioneze, constiinta sa este linistita, are sentimentul ca si-a facut datoria de cetatean si... se asaza la televizor ca sa vada un film sau o emisiune de divertisment, ceea ce-l ajuta sa digere si sa evacueze informatia civica ingurgitata. Cum s-a trecut de la o extrema la alta, de la omul paralizat prin cenzura in vremea comunismului, la omul paralizat prin exces de informatie in zilele noastre, iata un mecanism pe care numai ironia istoriei stie sa-l produca. |
|
| Cristian TEODORESCU, 22 noiembrie 2011, in Catavencii |
| Cu acest roman despre, pina la urma, productia si consumul de informatie, scris cu un umor amarui si cu o inteligenta scaparatoare, Matei Visniec te cucereste definitiv si ca prozator. |
|
| Cristian TEODORESCU, 19 noiembrie 2011, in Catavencii |
| A trecut un deceniu de la afacerea Wikileaks. Un tinar jurnalist de radio originar din Romania ne povesteste experientele lui redactionale si de teren de cind a fost angajat la un post de radio parizian. Nu e un roman autobiografic proiectat in viitor, dar se cunoaste ca autorul insusi lucreaza la un post de radio din Paris. Personajul lui Visniec incepe sa primeasca buletine informative din partea unei agentii media specializate in producerea dezordinii preventive pentru a-i ajuta pe jurnalisti sa nu-si piarda obiectul muncii. |
|
| Doris MIRONESCU, 18 februarie 2012, in Suplimentul de cultura, nr. 344 |
Ultimul roman al lui Matei Visniec este si cel mai bun dintre cele publicate pina acum de autor. E un roman caracterizat prin subtilitate si intelectualism, prin lirismul de buna calitate si eleganta.
Dezordinea preventiva este un roman „in farime”, in care, leac impotriva plictiselii cititorului neatent si indiferent, naratiunea se sparge la citeva pagini odata. Istorisirile convergente din acest roman se invirt in jurul redactiei de radio parizian in care lucreaza tinarul Matthieu, alaturi de alti citiva colegi intrati in rutina producerii de stiri (in studio) si in rutina discursului anti-mediatizare (in pauzele de cafea). |
|
| Bogdan ROMANIUC in dialog cu Matei VISNIEC, 17 decembrie 2011, in Suplimentul de cultura, nr. 337 |
| Matei Visniec a publicat recent, la Editura Cartea Romaneasca, Dezordinea preventiva, un roman-manifest despre efectele suprainformarii asupra omului zilelor noastre. Scris la persoana intii si la timpul prezent, acest roman recurge in mare masura la stilul jurnalistic. El se doreste si o reflectie in jurul acestui fenomen uluitor care este suprainformatia din zilele noastre. Pentru ca, in mod paradoxal, omul suprainformat este si unul paralizat. |
|
|
|
|
|
