Cititi interviuri cu autorul pe AgentiadeCarte.ro si in Formula AS.

Cititi confesiunea autorului pe psychologies.ro.

 

Acuzat cindva pentru o vina obscura, inchis de ani buni intr-un penitenciar cu misterioase ramificatii subterane, unde se dovedeste un detinut rabdator si constiincios, Kosef J. se trezeste intr-o dimineata eliberat. Fara sa-si fi dorit. Fara sa i se spuna de ce. Fara sa i se explice macar ce presupune „a fi liber”. In asteptarea intilnirii (aminate sine die) cu directorul inchisorii, domnul K. descopera cu stupoare imprejurimile coloniei. Parcurgind, odata cu „privilegiatul” personaj, serii concentrice de lumi kafkiene, cititorul acestui roman s-ar putea simti, deloc paradoxal, la el acasa...

 

„Domnul K. eliberat este, in primul rind, un omagiu adus lui Kafka. Aceasta carte este insa legata si de un anume moment din viata mea: plecarea din Romania, in 1987. In Romania nu avusesem niciodata de gind sa scriu un roman care sa se raporteze direct la Kafka, scrisesem doar piese legate de lumea kafkiana in care traisem. Ajuns la Paris insa, am simtit un soc: socul libertatii. Ieseam parca dintr-o inchisoare si nu stiam ce sa fac cu libertatea mea. M-am simtit, brusc, ca personajul lui Kafka, domnul K., dar traind o trauma in sens invers, altfel spus, nu socul arestarii, ci socul eliberarii.” (Matei Visniec)