|
|
 |
|
|
| Matei VISNIEC in interviu cu Dia RADU, nr. 942, 2010, in Formula As |
 Atunci cand am decis sa scriu proza, pentru ca ma atrage si proza, mi-am dat seama ca totusi ajunsesem prea tarziu in Franta ca sa mai pot fi performant si la nivelul acesta. Stiu destula franceza ca sa scriu teatru direct in franceza, dar ultimul roman l-am scris in romaneste. Nu ma pot separa de limba romana, care e o limba viscerala, de o mare frumuseste, este limba in care simt eu poezia cel mai bine. |
|
| Matei VISNIEC, in dialog cu Bogdan ROMANIUC , nr. 289 / 2010, in Suplimentul de cultura |
| Romanul meu se vrea un semnal de alarma, o dezbatere, o incitare la reflectie. El este o fabula literara si filosofica. Intr-o epoca in care vechile concepte filosofice nu ne mai ajuta sa intelegem omul si lumea, literatura este intotdeauna utila, metaforele ei devin concepte in incercarea de a intelege ceva... |
|
| Daniela FIRESCU, ianuarie 2011, in Ramuri |
| Consacrat dramaturg in spatiul european, Matei Visniec se dovedeste, simultan, redutabil prozator prin Cafeneaua Pas Parol, Sindromul de panica in Orasul Luminilor si, mai ales, Domnul K. eliberat (Cartea Romaneasca, 2010) – roman-replica al Procesului kafkian, roman scris in euforia eliberarii personale in 1988, la Paris, si abandonat in lipsa unei finalizari satisfacatoare ce va intirzia, istoric, aproximativ un an (revolutia din decembrie ’89) si, editorial, peste doua decenii. Aceasta suspendare temporala vorbeste despre dificultatea adaptarii la libertate, nu numai a personajului, dar si a autorului. Replica livresca, complicata de experienta personala, e distilata, sintetizata, generalizata ca experienta impersonala a iesirii din spatiul concentrational. Atitudinea dezorienat-euforica a Domnului K. este simptomatica oricarui sistem represiv, insa in romanul lui Matei Visniec este exploatata la maximum. Ambiguitatea, incertitudinea, nesiguranta ii sint proprii atit Domnului K., cit si lumii in care se afla, o lume guvernata de o permanenta stare de asteptare, captiva intr-un prezent continuu, intr-o perpetua potentialitate. Tragedia lui Kosef J. este tocmai constientizarea asemanarii pina la confuzie dintre aici si dincolo. |
|
| Gabriela GHEORGHISOR , decembrie 2010, in Dilemateca |
| Matei Visniec reuseste sa creeze un veritabil mundus absurdus, cu un grotesc mai temperat decit la Kafka si cu mici insule de poeticitate. Domnul K eliberat nu este produsul unui anxios al influentei, ci al unui descendent melancolic. |
|
| Matei VISNIEC in interviu cu Andra ROTARU, 7 noiembrie 2010, pe agentiadecarte.ro |
| Lasitatea, alt subiect teribil al celor care au trait si au fost adulti in perioada comunista. Nu voi sti niciodata daca in acei ani as fi putut fi mai demn, mai curajos, mai intransigent cu puterea, cu prostia, cu masina de spalat creiere, cu ideolgia unica si cu toate figurile din jurul meu care incarnau supunerea, complicitatea, rautatea… La fel ca multi alti scriitori ai generatiei mele, am opat atunci pentru o forma de rezistenta prin cultura. Era deja un act de mare curaj sa cauti, la ora aceea, spatii de libertate in cultura. Mai tirziu insa mi-am spus ca puterea ne-a manipulat chiar prin acest lucru, paralizindu-ne politic prin permisiunea pe care ne-a dat-o ca sa ne ocupam de cultura, ca sa ne investim energiile in poezie si literatura. Dupa cum vedeti, la toate intrebarile dumneavoastra raspund ca si cum eu as fi Kosef J. Chiar si astazi, la 23 de ani de la plecarea din tara, la 20 de ani de la caderea comunismului, ma framinta unele intrebari legate de optiunile mele. Din acest punct de vedere nu sint un las: nu mi-am tradat niciodata framintarile interioare, le port in continuare cu mine si, cu virsta, in loc sa se atenueze ele se amplifica. |
|
| Marius CHIVU, 6 noiembrie 2010, in Dilema veche |
| Personajul K. este «imprumutat» si intr-un alt poem din volumul Inteleptul la ora de ceai (1984), asa cum, in general, mai toate piesele de teatru scrise, pina in anii ’90, de Matei Visniec sint pline de sugestii kafkiene, dar abia acum aflam ca, de fapt, scriitorul a inceput si un roman inspirat de acest personaj, inca din 1988, imediat dupa plecarea sa din tara. Domnul K. eliberat este, conform propriei marturisiri a autorului, inspirat de trauma personala a eliberarii din realitatea comunista kafkiana. Inca de la primele rinduri ale cartii urmarim nu socul privarii nemotivate de libertate, al arestarii si captivitatii abuzive, ci socul eliberarii, la fel de inexplicabile, a personajului numit, de data aceasta, Koseph J.. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 6 noiembrie 2010, in Suplimentul de cultura, nr. 289 |
| Matei Visniec ii aduce un omagiu lui Kafka si-l elibereaza pe domnul K. in noul sau roman, Domnul K. eliberat. Il elibereaza insa la fel cum l-ar fi eliberat si Kafka, pentru ca socul eliberarii este cel putin la fel de mare ca socul arestarii. Drama lui Kosef J. seamana izbitor cu cea a lui Josef K. |
|
| Horia GARBEA, 5 mai 2011, pe horiagargea.blogspot.com |
| Nu e un secret pentru nimeni ca romanele si povestirile lui Kafka, prin actiunea si chiar prin stilul dialogurilor, au constituit modele pentru dramaturgia lui Matei Visniec. In acest caz, romanul Procesul este in chip si mai apasat o calauza pentru autorul roman. Cartea e scrisa cu abilitatea unui profesionist desi se cunoaste ca este prima opera in proza de mare intindere a scriitorului, obisnuit mai ales cu drame ale absurdului si se mai observa si faptul ca a fost scrisa in mare parte inainte de 1989. Se intrevad si angoasele eliberatului autor deghizat in personajul sau. Cele doua puncte care pot crea rezerve cititorului sint insasi existenta modelului livresc atit de apasat pus in evidenta si, mai ales, deplina previzibilitate a desfasurarii. |
|
| Adrian JICU , 4 aprilie 2011, in revista Ateneu |
| Publicat atunci (i.e. la sfirsitul deceniului al noualea), romanul ar fi trecut drept un act de revolta impotriva regimului comunist, drept o curajoasa luare de pozitie contra abuzurilor statului totalitar. Lipsit de raportarea la un context imediat, el se profileaza acum drept o parabola a conditiei umane, largindu-si sensurile. Intimplarile prin care trece Kosef J. nu se mai raporteaza strict la perioada comunista, ci, la fel de bine, la cea democratica, insinuind ca libertatea este o iluzie. In fond, aceasta este si paradigma centrala a cartii, bazata pe mai vechea relatie intre a fi si a parea. Din acest unghi, Domnul K. eliberat nu este doar un roman social-politic sau unul tezist filosofic, ci un text compozit care rastoarna locurile comune din interpretarea conditiei umane. |
|
| Carmen MUSAT, 3 decembrie 2010, in Observator cultural |
| Parabola a universului concentrationar instituit de un regim totalitar, Domnul K. eliberat este un roman puternic, intertextual fara sa fie tezist, fascinant prin imaginatie narativa si provocator prin tematica. Foarte actual si foarte simplu, fara sa fie simplist, romanul lui Matei Visniec are toate datele pentru a deveni un titlu de referinta in ansamblul operei autorului sau. |
|
|
|
|
|
