|
|
 |
|
|
| Dana PIRVAN-JENARU, 9-15 octombrie 2008, in Observator cultural |
 Extrem de importanta este cercetarea (riguros documentata!) si interpretarea semiozei extraliterare, in conditiile in care, dupa 1883 – ne demonstreaza studiul lui Iulian Costache –, comunicarea literara pierde teren in favoarea comunicarii extraliterare. Autorul analizeaza cu multa atentie maniera in care evolutia imaginii lui Eminescu este determinata de aspecte care nu tin de esenta operei sale […], cele mai multe concretizate in stereotipii specifice genului gazetaresc si care au determinat o extensie de imagine, o glisare de la o imagine culturala la o imagine publica. |
|
| Doris MIRONESCU, 9-15 februarie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Cartea lui Iulian Costache, Eminescu. Negocierea unei imagini, lucrind cu unelte oferite de teoriile receptarii, este una dintre foarte putinele scrieri critice romanesti care se pot inscrie in categoria «studiilor culturale». |
|
| Horia GIRBEA, 7 martie 2008, in Saptamana Financiara |
| … I. Costache isi cucereste cititorul. Il atrage cu categorii pozitive si atractive, cu limbaj modern, referinte la domenii de actualitate, dar si negative: il snobeaza cu limbaj elitar, tehnicist. Sint (cel putin) trei paliere: negocierea imaginii lui Eminescu in epoca lui, a lui Eminescu in raport cu cititorul contemporan si a lui Iulian Costache in raport cu cititorul sau! |
|
| Angelo MITCHIEVICI, 5 august 2008, in Bucurestiul Cultural |
| Nota particulara a cartii lui Iulian Costache provine din aliajul intre un spirit teoretic format la scoli prestigioase, care stie sa circumscrie o tema, global, dinspre virf, oferind nu doar o vedere, o panorama a problematicii, ci si o «viziune» si un artizan «al boabei si al farimei», precum acei artisti chinezi care picteaza fateta slefuita a unui bob de orez, lucrind in filigran, desemnind detaliul cu o precizie analitica demna de invidiat. Avantajul cartii survine din ceea ce eu as numi o metonomie a interpretarii, prin care hermeneutica celei mai mici unitati corespunde cu precizie coerentei intregului, filigranul reprezinta fractalic intreaga urzeala, modelul din covor. |
|
| Al. CISTELECAN, 29 ianuarie 2009, in Romania literara |
| Cartea lui Iulian Costache e un astfel de spectacol; dar spectacol cu rigoare si cu epica, deopotriva de idee si metoda.[…] Reconstituirea lui Iulian Costache e scrupuloasa si nuantele trecerii in mit surprinse si descompuse pina la detaliu. |
|
| Marius MARGEA, 27 februarie 2009, in Orizont |
| Studiul lui I. Costache cistiga pariul cu analiza contextului de receptare eminescian, demersul sau inscriidu-se foarte bine in categoria raspunsurilor la un deziderat formulat cu doua decenii in urma de Ioana Em. Petrescu, anume cel al reconsiderarii clasicilor: ”recuperarea marilor opere ale trecutului dintr-o perspectiva contemporana”. |
|
| Paul CERNAT, 24-30 ianuarie 2008, in Observator Cultural, nr. 407 |
| Personala, docta si sclipitoare, inovativa in toate privintele, cartea de vizita si de top a lui Iulian Costache se afla, fara doar si poate, in elita studiilor eminesciene postdecembriste. Sa speram ca autorul nu a jucat chiar totul pe-o carte si nu ne va lasa sa-i asteptam prea mult recidivele. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 21 aprilie 2008, in Noua Revista Vorbita |
| Construit dupa chipul si asemanarea realitatii de ultima ora, volumul nu demult publicat sub auspiciile Cartii Romanesti reprezinta, in mod firesc, cea mai realista dintre interpretarile date fenomenului eminescian. E divers, e multietajat, e abundent in informatii, e masiv, e conciliant, e imprevizibil, e inevitabil, e vizibil si – lucru de capatai – e lesne de mediatizat. Dar nu si – luat in sine – un produs mediatic. |
|
| Antonio PATRAS, 18 aprilie 2008, in Ziarul financiar |
| In cazul de fata, succesul se datoreaza nu numai reclamei editoriale, cit – mai ales! – calitatii exceptionale a discursului critic si noutatii (nu ma sfiesc a zice) revolutionare in materie de interpretare. […] autorul imbina instrumentele exegetice puse la indemina de teoriile receptarii si sociologia lecturii in intentia de a contura cu precizie etapele cristalizarii mitului eminescian si ale canonului literar romanesc, studiul sau vizind negocierea cinstita a imaginii unui Eminescu genuin, curatat de investirea mitizant-afectiva si de celelalte proiectii tendentioase. Dincolo de toate, marele merit al cartii e de a fi resuscitat interesul publicului larg si al eminescologilor, care au intrat deja in alertaq (semn ca provocarea criticului a mers drept la tinta). |
|
| Horia GIRBEA, 14 martie 2008, in Saptamana Financiara |
| Cartea lui Costache are calitatea ca propune un Eminescu vazut din afara, mai ales de contemporanii lui si de posteritatea imediata, mai putin de critica de azi, desi referintele la ea nu lipsesc. Aceasta privire este prezentata de critic intr-o maniera lipsita de orice patima, ca a unui zoolog care nu se poate implica sentimental in fatalitatea sfisierii antilopei de catre leu. Autorul analizeaza minutios, nemuritor si rece as zice, atit semioza pozitiva, cit si semioza negativa (termenii sint ai lui) ale receptarii lui Eminescu, om si opera deopotriva. |
|
|
|
|
|
