|
|
 |
|
|
| Viorel MARINEASA in interviu cu Adela GRECEANU, 6 februarie 2009, la Radio Romania Cultural |
 Ion Monoran a fost un spirit frenetic, a dat totul din el pentru ca sa nu mai traim in acea lume urita la care Ceausescu si comunismul, in ansamblu, ne obligau. Si poezia lui, de fapt, are mult din acest tumult, este o poezie care se proclama anti-lirica, insurgenta si efectele sint foarte puternice. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 17 aprilie 2009, in Romania literara |
| Textele din Eu insumi se impun fie la modul impetuos, iconoclast, de-a dreptul insolent (mai ales in prima sectiune a volumului), fie, dimpotriva, prin explorarea marginilor unei Singuratati esentiale; fie prin autodefinire (artele poetice abunda), fie prin “calatoriile in afara eului”. De oriunde ar porni, autorul ajunge la acelasi adevar incorporat scrisului, in regim de intensitate vizionara sau de intelepciune stoica. |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, 15 aprilie 2009, in Evenimentul zilei |
| Nemaicitind nimic din versurile lui Ion Monoran, surpriza descoperirii unui poet pe cit de original, pe atit de proaspat a fost una considerabila.[…] Important e ca poeme scrise cu patru decenii in urma se desprind aproape complet de momentul redactarii lor, livrindu-se fara atele contextuale unui cititor din alta epoca sociala si literara. |
|
| Ioan T. MORAR, 11-17 februarie 2009, in Academia Catavencu |
| Abia acum poezia lui, densa, puternica, razvratita, iese in lumina spatiului literar romanesc. Poetul Ion Monoran este alcatuit, in opinia mea, din doua personaje: un taran foarte rafinat si un intelectual dintr-o bucata, contondent, aproape. De aici si tensiunea mereu evidenta a versurilor, aspra cautare identitara, pendulare intre nostalgie si actiune, intre resemnare si neodihna. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
