|
|
 |
|
|
| Viorica RADUTA, decembrie 2008, in Viata Romaneasca |
 Studiile lui Bogdan Ghiu sint semnale serioase, bine argumentate, intru innoirea umanului, artei noastre devenite prea …comune, cu siguranta audiate/receptate mai mult in mediile in care asemenea probleme sint deja pe masa de lucru a eseistilor, literatilor sau psihologilor in ale artei contemporane. |
|
| Mihai DRAGOLEA, august 2008, in aLtitudini |
| Scris cu inteligenta si reala finete analitica, recentul eseu publicat de Bogdan Ghiu este o “piesa de rezistenta” a genului in anul editorial in curs. |
|
| Igor MOCANU, august 2008, in aLtitudini |
| Dincolo de perdeaua confuza a jocului de limbaj – adevarat performance critic – se afla o gindire acerba, aproape singulara in perimetrul teoriei artei. In profunzimile lui, volumul este extrem de confesiv, sincer si personal. |
|
| Dana PIRVAN-JENARU, 8-14 ianuarie 2009, in Observator Cultural |
| In ansamblul sau, pledoaria lui Bogdan Ghiu pentru arta cu majuscula este de apreciat si, la nivel textual, in ciuda fragmentarismului, demonstratia prezinta coerenta logica si pune in lumina radacinile unei probleme, tragind un semnal de alarma care priveste devalorizarea artei prin tehnologizare. |
|
| Alexandru MATEI, 11 iunie 2008, in Time Out Bucuresti |
| Eseurile lui Bogdan Ghiu seamana tot mai putin cu intinderi coerente de text formate din enunturi articulate argumentativ care decurg unul din celalalt; nu se pot citi ca niste prelegeri, nu se pot citi ca un roman; numai ca niste poeme. E drept, stilul argumentativ nu dispare cu totul, doar ca fragmentul primeaza. Ratiune contra stil. Astfel ca limbajul devine neincapator pentru ceea ce vrea sa scrie autorul. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
