|
|
 |
|
|
| Stefan BORBELY, septembrie 2011, in Apostrof, nr. 9 |
 Inainte de a fi insingurare spirituala sau orice altceva, FEM transpune in text – intr-unul foarte bine scris, nuantat pina la extrem si foarte bine controlat ca efervescenta simbolica, senzoriala si vizionara – un gest de emancipare personala si de orgoliu, apoteoza eului feminin de la paginile 129-130 nefiind decit nivelul de virf pina la care exorcizarea dorita de Magda Carneci poate sa ajunga.
(…) Ceea ce intreprinde Magda Carneci in FEM este nu numai profund, ci si sincer: de o sinceritate citeodata cruda, naucitoare, altadata constructiva, generatoare, de care numai marile scriitoare sint in stare. |
|
| Constantina RAVECA-BULEU, noiembrie 2012, in Contemporanul, nr. 11 |
| In FEM, Magda Carneci vorbeste despre curajul de a retrai momentele intense venite dintr-un „fel de adinc [...] mai inalt”, de a colectiona „imaginile puternice” cu deschidere spre lumea cealalta, de a recupera liric si suprasensibil propriul sine si de a se conecta cu intregul univers, dar, mai ales, de a transpune cu o paradoxala sensibilitate brutala straturile unei feminitati complexe si fascinante. |
|
| Magda CARNECI in dialog cu Andra ROTARU , iunie 2011, in Luceafarul, nr. 28 |
| De cele mai multe ori, un om nu vorbeste din eul lui profund, fragil si ireductibil, ci din unul dintre multele euri care-l alcatuiesc si il circula. Iar cel care asculta nu asculta nici el din eul lui adinc, primitor si compatisant, ci din unul dintre eurile superficiale, fragmentare, care il alcatuiesc si il circula. Numai in clipe rare, cind cei doi coincid empatic in deschiderea lor interioara, se intimpla acea stranie impresie ca, de fapt, un om vorbeste intregii umanitati. Sau ca umanitatea isi vorbeste siesi, de la om la om. Pentru ca in fiecare dintre cei doi se atinge un virf concentrat al umanului sau un abis de veritabila umanitate. Daca acest lucru nu ni se intimpla macar de citeva ori in viata, ceva important din noi se poate chirci, se poate evapora, pentru ca nu a „degustat” aceasta experienta esentiala care sa-i dea adevaratele repere posibile ale propriei lui umanitati. Daca nu avem astfel de dialoguri in viata reala, le putem gasi citeodata in carti. |
|
| Bucur DEMETRIAN , iunie 2011 , in Ramuri, nr. 6 |
Pentru Magda Carneci, acest volum de texte intre proza si poem, acest spatiu cuprinzator, vast ecran pe care se vad urmele existentei, dar si univers deschis ca o scena unde se deruleaza jocurile imaginatiei sau ale realitatii, reprezinta povestea mortii aminate, a celor O mie si una de nopti. Fiindca FEM, Editura Cartea Romaneasca, 2011, este un teritoriu borgesian, un El Aleph in care biblioteca si labirintul restructureaza carari pierdute, inchid si deschid trepte ale cunoasterii, semnificind ceea ce pentru scriitorul argentinian devenea un topos al creatiei.
O lume ispititoare plasmuieste Magda Carneci in FEM, cu introspectii nesfirsite, cu anamorfoze postmoderniste, asemanatoare partilor care compun trilogia lui Mircea Cartarescu in care povestile sint cufundate in metafore si descrieri ale unor spatii de unde isi trag seva visele si viziunile, tisnind unele din altele ca niste papusi rusesti (…). |
|
| Paul ARETZU , iunie 2011, in Ramuri, nr. 6 |
Cartea apare ca o antologie de texte, unite de o tema comuna si prin personajul povestitoarei. Textele sint confesive, introspective, scrise intr-un stil poetic, desi nu le lipseste tema epica, una generala, alegorica: „eu colectionez stari, viziuni si experiente” (p. 154). Ca in artele plastice, pot fi considerate studii de femeie. Ele sint anamneze, vin dintr-un trecut netemporal. Sint intuitii, iluminatii, raspunsuri la intrebari insolubile.
Cartea Magdei Carneci, mereu inventiva, iscoditoare, da o imagine de o mare diversitate a spiritului feminin, exuberanta, frustrare, compensatie, fantezie, sensibilitate, egolatrie. Este intredeschisa, cu rafinament poetic, calea spre cunoasterea unui univers fascinant, fragil, tandru, infinit. |
|
| Magda CARNECI in interviu cu Ruxandra CESEREANU, iulie 2011, in Steaua, nr. 7 |
| Pentru mine, omul este o fiinta in constructie, inca neterminata, aflata mereu pe drumul lung si dificil al trezirii la constienta, al auto-transcenderii. Mi s-a intimplat de la virste destul de fragede sa am acces spontan, natural, la stari emotionale si mentale destul de ciudate, de speciale, care m-au facut sa inteleg cu timpul ca exista in noi posibilitati de simtire si de intelegere mult mai mari si mai spectaculoase decit credem, dar care de cele mai multe ori ramin latente. Cred ca acese posibilitati de expandere senzoriala si mentala sint in principiu disponibile tuturor oamenilor, sint un fel de „drept din nastere” al lor, ca sa ma exprim astfel, un fel de valente utilizate insuficient ale fapturii umane actuale, inca netrezite deplin, inca pe cale de evolutie. A provoca prin scris experienta vertiginoasa a unei trairi plenare, integrale a realitatii, in sensul acestei dilatari a umanului, constituie pentru mine telul ascuns, dificil formulabil, uneori ramas inconstient, al oricarui demers creator veritabil. |
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
| Greu de cuprins in citeva cuvinte, FEM este un roman psihedelic despre esentele feminitatii. O proza poetica care mi-a lasat impresia ca s-ar fi potrivit de minune intr-un nou val al onirismului estetic. (...) Pentru cunoscatori, FEM scandalizeaza si provoaca in egala masura. |
|
| Emanuela ILIE, august 2011, in Convorbiri literare, nr. 8 |
| Magda Carneci debuteaza, s-ar putea spune, si in proza, cu o carte deconcertanta, pe care o intituleaza FEM. Neindoielnic, FEM este „cartea cartilor de pina acum ale scriitoarei” (Simona Sora), din moment ce apare, imediat, drept cartea in care se topesc, rind pe rind, marile obsesii ale Magdei Carneci: copilaria si adultitatea, feminitatea si masculinitatea, viziunea si revelatia, anamneza si visul, creatia si Creatia, in fine, realul si Realitatea. Avind certitudinea existentei unor analogii secrete intre individ si univers (...), autoarea isi investeste textul cu o functie de esenta sacra, desi expurgata de apartenenta la orice dogma (...) Altfel spus, scrisul este unul dintre putinele mijloace de a reda lumii accesul catre „lumea cealalta”, a miracolului, a epifaniilor. |
|
| Magda CARNECI , aprilie 2011, pe Psychologies.ro |
| FEM e o confesiune si o marturie despre inmugurirea si inflorirea feminitatii intr-un personaj tinar, o femeie actuala care se numeste pe sine Seherazada, si care vrea sa-i transmita ceva esential despre fiinta sa iubitului ei, care e pe cale sa o paraseasca. Dar FEM nu e nici autobiografie si nici doar romanul unei povesti de dragoste ratate, desi are elemente de acest fel, ci e un text care relateaza intimplari stranii si trairi dintre cele mai intime legate de cresterea intru feminitate. O feminitate privita totusi generic, cu etapele ei inevitabile, cu suferintele si extazele ei, dar si cu posibilitatea pe care ea o ofera pentru ca anumite „arhetipuri spirituale” sa se manifeste in fiinta noastra. Eu vorbesc in FEM despre femeie, dar viziunile povestite vor sa stirneasca anumite stari si deschideri spirituale si in barbati, caci abia impreuna, femeile si barbatii pot reconstitui omul integral, omul universal. In acest sens, FEM e o carte care isi propune sa stirneasca in cititor dorinta transcenderii limitelor si convingerea ca o stare mai inalta a fiintei e un drept al nostru din nastere, e o bucurie adevarata, la care toti putem avea, macar din cind in cind, acces. |
|
| Magda CARNECI, 6 mai 2011, pe ele.ro |
| FEM este o carte mai ciudata, si proza realista si experienta vizionara, care m-a urmarit obsesiv multa vreme si care s-a cerut scrisa cu orice pret, in ciuda a nenumarate piedici si aminari. FEM nu e nici confesiune si nici doar romanul unei povesti de dragoste ratate, desi are elemente de acest fel, ci e un cocktail de genuri literare, care relateaza intimplari stranii si trairi dintre cele mai intime legate de cresterea intru feminitate. O feminitate pe care eu o privesc totusi generic, cu etapele ei inevitabile, cu suferintele si extazele ei, dar si cu posibilitatea pe care ea o ofera pentru ca anumite „arhetipuri spirituale” sa se manifeste in fiinta noastra. Arhetipurile sint tipare psihice si imagini interioare profunde, ancestrale, pe care inconstientul colectiv le manifesta prin fiecare din noi. |
|
|
|
|
|
