|
|
 |
|
|
| Svetlana CARSTEAN, septembrie 2008, in Avantaje |
 Acest poem este povestea unui om care, intimplator, s-a nascut in vremea comunismului, a traversat-o in cele mai vulnerabile momente ale lui si s-a trezit aruncat, din falsa cumintenie de dinainte de 1989, in anarhia absoluta de dupa. Cel mai important pentru mine este faptul ca acest om a trebuit sa devina, in toti acesti ani, femeie. Si nu e usor sa te transformi din soldatel in femeie. |
|
| Alexandru MATEI, octombrie 2008, in Dilemateca |
| Criticul nu poate decit sa constate aparitia intirziata a unei poete exceptionale, una pe care, prin valoare, as aseza-o imediat in prelungirea Marianei Marin. |
|
| Paul CERNAT, octombrie 2008, in Dilemateca |
| Nota dominanta e data de suavitatea morbida si de candoarea masochista ale unui discurs calin, rafinat si invaluitor, in care aerul voit “retro” imblinzeste cruzimea filmului biografic, dar o impinge spre apele adinci ale imaginarului. |
|
| Marieva IONESCU, nr.16/ iunie 2008, in Noua literatura |
| Volumul Svetlanei Carstean, Floarea de menghina (Cartea Romaneasca, 2008), mi s-a parut cea mai frumoasa “aparitie” poetica de la Bookfest-ul de anul acesta. De aceea, atit floarea, cit si cartea, nu ar avea nevoie de explicatii, de decriptari, de asocieri si comparatii: e suficient ca exista, ca a aparut, exact la timp, desi mult-asteptate de autoarea lor. |
|
| Svetlana CARSTEAN in interviu cu Elena STANCU, iulie 2008, pe www.marieclaire.ro |
| Aceasta carte apartine postcomunismului romanesc in aceeasi masura in care apartine si comunismului. Este o carte calare pe doua lumi, la fel cum sintem si noi, cei mai multi din generatia mea, care nu eram in ’89 nici suficient de adulti ca sa actionam pina la capat, nici suficient de copii ca sa nu ne doara. Cartea nu se refera la comunism exclusiv, ci la toate totalitarismele posibile, de la cel al familiei la cele ale istoriei in general. |
|
| Grigore CHIPER, ian-feb 2009, in Contrafort |
| Volumul Floarea de menghina se citeste ca un poem amplu, impartit in patru cicluri, inegale. Fiecare ciclu scoate in evidenta un anumit aspect. Cel mai mare e primul, intitulat Cartea muncitorului sau Floarea de menghina. Poemele sint in fond niste bucati de proza, cu personaje memorabile care se perinda dintr-un „capitol” in altul. Nu sint proza propriu-zisa: domina fragmentarismul, poeta nu poarta nici un fel de responsabilitate pentru destinele descrise, multe propozitii suspenda cumulind doar prin asta o functie poetica neasteptata, accentele cad pe stari si pe sugestie. […] Melanjul de proza si poezie e spre beneficiul lecturii. |
|
| George NEAGOE, 8 ianuarie 2009, in Cultura |
| Floarea de menghina ramine un debut inegal al unei scriitoare inteligente si lucide, cu o teribila capacitate de a fi atit maestrul papusar, cit si marioneta, intr-un scenariu in patru acte. |
|
| Svetlana CARSTEAN in interviu cu Elena VLADAREANU, 4-10 aprilie 2009, in Suplimentul de cultura |
| Am o mica frustrare. Nu pentru ca se spune ca scriu poezie, stiu ca fundamental asta este structura mea. Cind am realizat asta, s-au indulcit si presiunile mele interioare. Pe de o parte, in momentul in care am stiut ca felul acela, poetic, de a percepe lucrurile, de a le digera, de a te certa si de a te impaca cu ele asa, de a te autointerpreta prin instrumente poetice este al meu, cind am realizat ca este ceva al meu, ce nu pot sa pierd, indiferent cind se publica o carte, indiferent ce se spune si ce nu se spune despre o carte, in momentul ala m-am linistit, pentru ca am limpezit o parte a problemei. Pe de alta parte, stiu ca textele mele nu sint o poezie pura. E un mixaj acolo. Si de fiecare data cind scriu, sint dublata in vocea aia poetica de una... imi vine sa spun masculina si prozastica. Intotdeauna lucrurile astea merg impreuna. Am incercat sa scriu proza, inainte de a scrie Floarea de menghina, dar cu instrumentele pe care le aveam atunci. Si cind spun asta, ma gindesc ca eu nu-mi activasem vocea poetica reala, pe care am reusit sa o activez, care s-a activat dincolo de mine in Floarea de menghina . |
|
| Marius CHIVU, 31 iulie-6 august 20, in Dilema Veche |
| Remarcabila prin frumusete, inteligenta, stil si constructie, Floarea de menghina e o carte de poezie cu citeva clase peste poezia narcisist-superficiala, plina de fite si vulgaritati a momentului. O carte sofisticata, intensa si fermecatoare care o obliga pe talentata autoare sa scrie si sa publice mai mult. |
|
| Adela GRECEANU, 31 iulie 2008, in Timeout |
| Svetlana Carstean e atit de desteapta incit nu face pe desteapta in poezie si atit de talentata incit face din citeva teme temele ei. De-acum e destul de riscant sa mai scrie cineva despre cofetarii si prajituri sau despre orele de atelier de la liceu. Bref, inteligenta artistica si talentul sint distribuite la ea in proportii ideale. Din combinatia lor apare o voce care isi cunoaste foarte bine toate nuantele, o voce care stie cind si cum sa se opreasca si cind si cum sa mearga mai departe. Cred ca miza Svetlanei Carstean este curajul de a fi onesta fata de ea insasi. Ceva foarte greu. Curajul de a se privi pe sine fara menajamente dar ai, mai ales, fara duritatile atit de des intilnite in poezia ultimilor ani si atit de des gratuite. |
|
|
|
|
|
