|
|
 |
|
|
| Felix NICOLAU, martie 2012, in Luceafarul, nr. 3 |
 In Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminina interbelica (Cartea Romaneasca, 2011), Bianca Burta-Cernat a facut doua miscari strategice, driblind specializarea anosta. Mai intii si-a ales o tema de doctorat cuminte – scriitoarele de rafturile doi si trei din interbelicul romanesc – si putin cercetata, apoi a impins consideratiile feministe spre studiile de gen, relaxind perspectiva. Cercetarea doctorala a fost minutioasa si a scos in evidenta opinii si actiuni bizare, pitoresti sau de-a dreptul scandaloase. Aceste detalii suculente constituie simburele cronicii mele, in intentia de a incuraja lectura unei carti care, altminteri, ar interesa doar specialistii, vesnicii specialisti. (...) Bianca Burta-Cernat manifesta o gindire post-feminista echilibrata (...). |
|
| Stefan Ion GHILIMESCU, martie 2012, in Arges, nr. 3 |
| Scriind despre subiectul tezei cu placere evidenta, Bianca Burta-Cernat respinge constant in fisele sale de caz, pe baza convingerii (...) ca valoarea estetica nu suporta discriminari de „gen”, atit discutarea multiplelor fatete ideologice ale acestei chestiuni functie de „feminismul diferentei” cu tendinta de „ghetoizare a literaturii feminine” ad acta, cit si investigarea saphismului acestei literaturi vizavi de masculinitate (si mai ales de „noua masculinitate”), probleme lasate la o parte sau de care aproape ca nu se aminteste intr-un studiu (pedant academic), altminteri viguros si cu multe, foarte multe merite. |
|
| Mihaela URSA, martie 2012, in Apostrof, nr. 3 |
| Cartea de debut a Biancai Burta-Cernat este admirabila, dezvaluind un istoric literar de vocatie, care „se exprima pe sine scriind despre altii” (cu o expresie a autoarei despre Hortensia Papadat-Bengescu), intr-un discurs critic dintre cele mai particulare: fara sa generalizez comparatia, as spune ca numai la Ioana Em. Petrescu am mai intilnit un atare amestec de luciditate argumentativa, aplicare documentaristica si aparenta austeritate a comentariului nutrit, la o privire mai adinca, de ironie, tandrete si de o mare doza de intelegere umana a motivatiilor creatiei si ratarii. |
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
Bianca Burta-Cernat a publicat Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminina interbelica (Cartea Romaneasca), o cercetare minutioasa ce conceptualizeaza cu eleganta si precizie ceea ce s-ar numi destinul feminitatii in literatura romana. Desi contestat, termenul a facut istorie, de la Lovinescu la Negrici, fiecare preluind si tratind cu mefienta acest posibil statut al scriitoarelor.
Cartea Biancai Burta-Cernat e un eseu in sepia despre o lume a scriitoarelor uitate pe care le redescoperim astazi ca un produs vintage de soi. |
|
| Adrian JICU, aprilie 2012, in revista Ateneu, nr. 4 |
Lucrarea Biancai Burta-Cernat poate fi privita ca o incercare de revitalizare a canonului, prin coborirea in zonele sale mai putin frecventate.
Cartea sa este una scrisa „cu propriul suflet”. Unul insa lucid. Reabilitarea acelei generatii devine, din aceasta perspectiva, o chestiune personala, miza fiind, in definitiv, aceea de a demonstra ca o femeie poate face istorie si critica literara la fel de bine ca un barbat. Ceea ce, o spun raspicat, a si reusit. |
|
| Gabriel DIMISIANU, 9 martie 2012, in Romania literara, nr. 10 |
La origine teza de doctorat, cartea Biancai Burta-Cernat despre „proza feminina interbelica” (Fotografie de grup cu scriitoare uitate, Ed. Cartea Romaneasca, 2011) are insusirile proprii unei astfel de lucrari (este docta, riguroasa, ampla) si inca una care nu le este totdeauna proprie: atrage literar, este expresiva, o citim cu neslabita placere de la titlu pina la sfirsit.
(...) Cartea Biancai Burta-Cernat impresioneaza prin marele demers recuperator, prin aducerea in lumini puternice a unor valori ale literaturii noastre lasate prea multa vreme in umbra. |
|
| Luciat, 8 ianuarie 2012, pe OradeIasi.ro |
De fapt, cartea aproape ca nu contine teorie deloc, nici macar in capitolele de introducere si incheiere. E istorie in cea mai mare parte. Tot apare in cronici si prezentari cuvintul „polemica” – e adevarat ca BB-C se mai incontreaza din cind in cind cu cite un critic, apropo de o carte sau alta, dar nu e nimic spectaculos, pur si simplu pentru ca nu prea are cu cine sa se certe si nici de ce, la urma urmei, „batalia” e doar pentru niste locuri din spate in ierarhie. Modestie, cumintenie si multa, multa munca (trebuie sa fi fost infernal de citit tonele alea de romane si povestiri si articole pe care nimeni nu le mai baga in seama, de luat notite, de fisat, de pus acest imens material in ordine).
Am mai spus, sper ca Bianca Burta-Cernat sa scrie si continuarea, despre proza feminina postbelica, ar fi minunat. Ma bucur ca nu s-a ocupat de poezie, am un feeling ca nu prea avea ce sa aleaga din perioada interbelica, dar desigur ca s-ar putea ocupa si de asta pentru perioada urmatoare, desi nu tin neaparat, as fi perfect multumita si fara poezie. |
|
| Cosmin BORZA, 5 decembrie 2011, in Cultura |
Primul mare merit al acestei carti este de natura conceptuala. In doar doisprezece pagini si jumatate (cite insumeaza sectiunea de inceput si cea de final), exegeta reuseste sa delimiteze un cadru interpretativ pe cit de nuantat, pe atit de substantial si de convingator, dezvoltat fie palimpsestic, fie iterativ pe parcursul studiilor de caz.
Foarte echilibrata si scrupuloasa in asezarea accentelor analitice si in stabilirea valorii estetice, autoarea (transformind aproape in laitmotiv teama de a nu fi considerata o feminista exaltata) infirma validitatea unui atare deziderat, probabil spre dezamagirea revizionistilor de cariera, dar, cu siguranta, spre binele proiectului sau recuperator.
Impunind cu mult echilibru, doar partial si punctual, retusarea fotografiei de grup (in afara discriminarilor de gen) a prozei interbelice romanesti, studiul Biancai Burta-Cernat consacra, pe deplin, un critic literar de anvergura. |
|
| LuciaT, 30 decembrie 2011, pe OradeIasi.ro |
…pe jumatate roman senzational, pe jumatate cumintenia pamintului si pe ansamblu doar jumatate dintr-o carte a carei continuare o astept deja cu nerabdare, desi s-ar putea sa mai treaca niste ani pina sa apara. Scriitoarele uitate de care se ocupa BB-C sint sursele unor povesti extraordinare, bune de citit chiar daca nu va innebuniti dupa critica literara sobra, academica – da, spun asta clar ca sa va indemn sa cumparati cu incredere: in cel mai rau caz o sa sariti niste pagini, in cel mai bun caz o sa cititi cu febrilitate si notele de subsol, in orice caz o sa va dea pe spate o mie de amanunte. E, de multe ori, mai captivant decit un roman.
Nu va temeti de istericale sau alte „defecte tipic feminine” prin text, autoarea se fereste de ele ca de dracu. Sper sa-i fi reusit figura si sa nu fie tratata de feminista de acum incolo, caci e o soarta pe care nu i-o doresti nici macar unui dusman in tara asta.
E cartea anului pentru mine – si, mai mult ca sigur, printre cele mai importante carti romanesti aparute anul asta. |
|
| Cornel UNGUREANU, 29 noiembrie 2011, in Orizont, nr. 11 |
Cartea Biancai Burta-Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminina interbelica, mi se pare, inainte de toate, foarte necesara.
Cartea face importante incursiuni intr-un secol al XIX-lea abandonat de prea multi dintre istoricii literari care si-au fixat interesul asupra scriitorilor fundamentali, fie ei pasoptisti sau ,,clasici”. Fiindca nu exista o sinteza cu privire la evolutia femeii scriitoare in spatiul romanesc, Bianca Burta-Cernat incearca sa contureze ,,o harta” a prozei autoarelor din prima jumatate a secolului XX, insistind, asa cum se cuvine, asupra scriitoarelor/individualitatilor din scrisul feminin interbelic.
Intre cei mai atenti (un top – fluctuant! – o aseaza pe primul loc al personalitatilor influente din critica actuala) cronicari literari de azi, Bianca Burta-Cernat publica una dintre sintezele importante ale ultimilor ani. Una dintre – repet – sintezele necesare. |
|
|
|
|
|
