|
|
 |
|
|
| Mihaela URSA, noiembrie 2010, in Apostrof |
 Verva polemica si argumentul critic ale cronicarului sibian nu sint falsificate destridente academizante, dupa cum discursul si strategia sa teoretica ramin libere de tarele colocvialitatii jurnalistice - iata o reusita suplimentara a ceea ce se anunta a fi "modelul Terian" in cultura romana. |
|
| Gabriel COSOVEANU, martie 2010, in Scrisul romanesc |
| Sagace si netentat de politeturi inutile in fata «veteranilor», Andrei Terian intra vertiginos pe marea scena a interpretarilor cu un volum considerabil de munca ce poarta titlul G. Calinescu. A cincea esenta (Cartea Romaneasca, 2009), in care infatiseaza comportamentul unui strateg ce n-a fost scutit de ezitari si nici de impasuri epistemologice. Maturitatea autorului e vadita si nu avem decit sa ne dorim duplicarea lui Terian in mai multi tineri «persecutati», benign, de conducatorii lor de doctorat, pina la a produce, din prima, o carte fundamentala. |
|
| Mircea A. DIACONU, martie 2010, in Convorbiri literare |
| Desi profund subiectiv, in sensul asumarii permanente a afirmatiilor facute si al derularii directe, pe viu, a spiritului care exploreaza tot felul de teritorii, oferind permanent spectacolul spontaneitatii care nu trucheaza si nu mistifica, demersul lui Andrei Terian creeaza sentimentul adevarului si, mai ales, al unei angajari dincolo de subiect, puse in slujba poate nu a literaturii, ci a criticii insesi. Un anume gen de autenticism – care in critica literara ar putea duce chiar la pulverizarea ei – genereaza la Andrei Terian o noua fundamentare a criticii, care isi poate reinstitui sensul tocmai in afara autenticitatii. |
|
| George NEAGOE, mai 2010, in Caiete Critice |
| Andrei Terian debuteaza editorial cu o carte grea. G. Calinescu: a cincea esenţa reprezinta mai mult decit cea mai valoroasa exegeza a anului 2009. Andrei Terian se dovedeste modest cind precizeaza ca nu stie daca exista o „a cincea esenţa“ a literaturii. Criticul cel mai insemnat al celei de-a treia generaţii calinesciene a gasit chintesenţa in sistemul critic. |
|
| Nicolae MECU, iunie 2010, in Insemnari iesene |
| Probabil ca, dupa incheierea editiei noastre, un nou Calinescu va aparea. De nu cumva a si aparut, daca e sa ma refer la masivul, densul studiu de tip monografic al lui Andrei Terian, G. Calinescu. A cincea esenta, care-mi pare nu numai o carte-eveniment in sine, dar si o piatra de hotar in ințelegerea teoreticianului, criticului si istoricului literar. |
|
| Mircea POPA, iunie 2010, in Steaua |
| Pentru intia data critica lui G. Calinescu este supusa unui examen radiografic complet, cu obiectivitatea rece si lucida a diagnosticului lipsit de orice subiectivitate si parti-priuri, calauzit doar de o documentatie vasta pe care a incercat s-o epuizeze, documentatie care presupune nu numai lectura sistematica a textelor calinesciene, dar si refacerea elementelor constitutive ale formatiei sale…
Principala calitate a studiului intreprins de Andrei Terian consta in noutatea demersului sau interpretativ care nu seamana cu niciunul de pina acum, nici ca intentie, nici ca finalitate. |
|
| Ion BUZERA, februarie 2010,, in Mozaicul |
| Asteptam de multisor un studiu precum cel al lui Andrei Terian, in care competenta indenegabila in materie de istorie si teorie literara se aliaza cu un nivel excelent al comprehensiunii critice propriu-zise, iar maturitatea aperceptiva evidenta, dovedita prin incursiuni docte in istoria ideilor critice, se pliaza pe o infrastructura delimitativa, polemica, modulata (direct si indirect) pe aproape intreg parcursul lecturii, cu deschideri pina spre cea mai „fierbinte” contemporaneitate, totul fiind ofertat prin intermediul unei scriituri fluente, persuasiv-atractive si energice. Parcurgind solida carte a lui Andrei Terian, cel mai imbucurator lucru care mi s-a impus a fost acela ca, in sfirsit, reflectia critica si metacritica de la noi poate atinge un nivel care inseamna eliberarea de complexele inutile. |
|
| Cosmin BORZA, februarie 2010, in Dilemateca |
| Dialogul initiat de tinarul universitar format la Scoala Fish-Rorty-Krieger cu aristotelian-platonician-croceanul Calinescu reprezinta un spectacol intelectual admirabil, ce nu trebuie ratat. Nu doar pentru a intelege mai adecvat «chipurile» lui Calinescu, dar si cu scopul de a reinterpreta critica interbelica/postbelica sau pentru a intelege anumite forme ale inertiei cu care se confrunta procesul axiologic de la noi. Caci, in textura studiului G. Calinescu. A cincea esenta pot fi vizibile atit o Istorie a criticii romanesti de la origini pina in prezent, cit si un nou model de cercetator autohton. Pentru prima data dupa 1990, grilele de evaluare a exegezei romanesti vor fi obligate sa isi ridice consistent standardele. |
|
| Petru POANTA, februarie 2010, in Ramuri |
| De mult nu am citit un studiu de critica si teorie literara cu atita placere si satisfactie intelectuala. Avem de-a face cu prima interpretare de anvergura, de o exemplara rigurozitate conceptuala, a sistemului critic calinescian. Asemenea carti sunt cu adevarat fondatoare, iar daca privim in urma, cred ca este vorba despre cel mai spectaculos debut din istoria criticii romanesti. |
|
| Cornel UNGUREANU, aprilie 2010, in Insemnari iesene |
| Terian propune un Calinescu monumental, scris cu inteligenta si cu o buna intelegere a arhivelor. E un critic impartial, deloc afectat de vreo solidarizare locala sau de vreun interes al Centrului. |
|
|
|
|
|
