Dupa cum banuiam, era de gasit in G. Calinescu. A cincea esenta un Andrei Terian la fel de spontan ca in articolele sale, insa cu o mai mare apetenta pentru spiritul analitic, de calcul infinitezimal, ce ar trebui sa probeze corectitudinea si legitimitatea propriei metode. Arta persuasiunii razbate din fiecare pagina, uzind eficient de un regim speculativ fara ca el sa prevaleze in defavoarea instrumentarului.
Horia Girbea, 31 martie 2010, in Luceafarul de dimineata
La ce i-a folosit lui Andrei Terian sa duca la bun sfirsit trebusoara asta titanica e limpede. A pipait fiecare centimetru patrat din zeu, ba si din statuia receptarii lui si a strigat: este! A dovedit despre sine ca e harnic, inteligent, cultivat, ca stie sa admire, dar si sa puna in discuţie. A scris unele pagini efectiv inspirate. [...] Andrei Terian a scris despre un autor de virf al literaturii noastre si numele sau va ramine definitiv legat de acesta, ca al lui Calinescu insusi de Eminescu si de Creanga. Un viitor exeget care ar vrea sa o ia de la capat, peste decenii, cu critica lui G. Calinescu va constata, probabil, ca «ne-am odihnit in Terian». Pe scurt, folosul personal al lui Andrei Terian si cel al exegezei calinesciene sunt uriase.
Nicolae BIRNA, 30 decembrie 2009, in Luceafarul de dimineata
Intrezaresc posibilitatea ca, peste citiva ani, cind vom fi dobindit «reculul» necesar pentru a evalua mai bine lucrurile si cind receptarea va fi «digerat», pe indelete, lucrarea respectiva (masiva, si aparuta, ca sa zic asa, zilele trecute...), sa recunoastem adevaratul eveniment al anului care se incheie in volumul lui Andrei Terian despre G. Calinescu.
Alex GOLDIS, 29 iunie 2010, in Bucurestiul cultural
Inaintea salutarii unei monografii impresionante, trebuie sarbatorita nasterea unui critic de proportii, capabil sa reinventeze integral epoci ale literaturii romane sau, de ce nu,s a dea o teorie a criticii absenta inca la noi si deplinsa pe ruinele lui Calinescu de-a lungul Celei de-a cincea esente.
Nicoleta SALCUDEANU, 22 aprilie 2010, in Cultura
Spiritul polemic, temperamentul critic ironic-pasional si solidaritatea asumata pe fata cu eroul monografiei imprima lucrarii un ritm alegru, si fac ca densitatea ideatica a ambitioasei constructii critice sa poata fi concurata doar de agerimea si tinuta demonstratiei. In A. Terian critica si istoria literara româneasca si-a gasit un constructor de mare calibru pentru lucrarile de larga portanta. Si fiindca, desigur, nu se va opri aici, orice viitoare aparitie va fi un eveniment. Cu adevarat captivanta aceasta monografie, cel mai stralucit si mai incitant debut critic, de la G. Calinescu incoace.
Paul CERNAT, 21 ianuarie 2010, in Observator cultural
Intre criticii literari de prim-plan ai generatiei sub 40 de ani, Andrei Terian imbina cel mai eficient verva mordanta, cu doxa si zvic polemic, a cronicarului literar cu o competenta istorica si teoretica fara cusur. Riguros fara rigorism, blindat conceptual fara a face parada de slang teoretizant, avizat deopotriva in materie de orientari critice, istorice si filozofice de pe alte meridiane si de istorie literara autohtona, tinarul universitar sibian lanseaza acum ceea se arata a fi de departe cel mai substantial si mai competitiv produs al criticii «noului val». Editorial vorbind, G. Calinescu. A cincea esenta e un volum de debut. Nu si volumul unui debutant, desi autorul abia a depasit 30 de ani. E o expertiza care, pentru multi, ar putea fi culminatia unei cariere critice respectabile. De la Viata lui Mihai Eminescu (1932) incoace, nici un critic al actualitatii noastre literare nu a mai debutat in volum atit de substantial
Liviu ANTONESEI, 14 mai 2010, in Observator cultural
Imi dadusem seama de cel putin un cincinal – am si scris asta in ancheta Bucurestiului Cultural din 2006 – ca Andrei Terian este cel mai promitator critic aparut dupa inceputul mileniului la noi. Articolele sale bine scrise, cu opinii ferm exprimate in urma unor argumentatii impecabil articulate, il scoteau cumva de la sine in prim-planul generatiei sale, nu lipsite, de altfel, de nume promitatoare. Daca mai era nevoie de o verificare si o confirmare, acestea mi-au fost prilejuite de recenta monografie dedicata operei critice a lui G. Calinescu. In opinia mea, aceasta carte nu este doar debutul critic al anului trecut sau debutul intregului deceniu, ci una dintre cele mai bune carti de istorie si critica literara de la Revolutie incoace.
Serban AXINTE, 1 iulie 2010, in Tribuna
G. Calinescu. A cincea esenţa de Andrei Terian nu e nici pe departe un simplu volum de debut. Este o carte extrem de ambiţioasa, care convinge din toate punctele de vedere. Fara sa-mi doresc sa-l elogiez numaidecit pe autor, trebuie sa admit ca Andrei Terian izbuteste mai mult decit isi propune sau decit recunoaste ca isi propune. Volumul sau sparge sau reformeaza principiile unei monografii clasice, fara insa a pierde din vedere ceea ce trebuie pastrat, conservat si continuat din practica exegetica amintita.
Dupa cum banuiam, era de gasit in G. Calinescu. A cincea esenta un Andrei Terian la fel de spontan ca in articolele sale, insa cu o mai mare apetenta pentru spiritul analitic, de calcul infinitezimal, ce ar trebui sa probeze corectitudinea si legitimitatea propriei metode. Arta persuasiunii razbate din fiecare pagina, uzind eficient de un regim speculativ fara ca el sa prevaleze in defavoarea instrumentarului.
