Gluma ruseasca aduce in scena destinele unor oameni care cauta cu obstinatie sa inteleaga ce se intimpla cu ei insisi sau daca mai pot spera ca vor iesi vreodata din labirintul amintirilor traumatizante ale comunismului si din marasmul tranzitiei romanesti postdecembriste. Cincizeci de ani de totalitarism inseamna cel putin doua ,,generatii pierdute” − al caror traseu Dragos Ghitulete incearca sa-l recupereze simbolic.                               

Cheia romanului este chiar titlul sau. Gluma ruseasca reprezinta exact momentul in care, la masa tratativelor, pe harta Europei s-a tras cortina. Dar inseamna si probabilitatea ca, atunci cand apesi pe tragaci la ruleta ruseasca, singurul glont de pe teava sa fie si ultimul si sa nu fie o gluma.

 

„Dragos Ghitulete reuseste sa urce pe versantul cel mai dificil al meseriei de scriitor, pentru ca reuseste sa povesteasca. Are un dar al naratiunii si o privire interesanta asupra unor subiecte cu conotatie istorica. El face parte de altfel din acea generatie care a fost putin marcata de comunism, dar suficient pentru a-l pastra in memorie si a incerca acum sa descifreze mecanismele schizofrenizarii fiintei umane prin ideologie si printr-o anumita practica istorica revolutionara. Privirea sa asupra acelei epoci este proaspata, strict literara si fara nici o umbra de rafuiala personala cu trecutul. De unde valoarea acestei proze, la care se adauga si ritmul ei cinematografic.” (Matei Visniec)

  

„Am scris romanul dintr-o obsesie. Scrisul meu e obsedant. Daca nu scriu, ma doare. Incerc sa ma pun pe mine in acord cu lumea si scrisul se pare ca mi-e cel mai bun ajutor. Am trait pana la 15 ani intr-un regim cumplit. Scriu despre el pentru ca nu vreau sa fie uitat si in primul rind pentru ca nu vreau sa-l uit eu.” (Dragos Ghitulete)

Cititi confesiunea autorului pe psychologies.ro.