|
|
 |
|
|
| Liliana TRUTA, septembrie 2008, in Familia |
 Iluziile literaturii romane: un obligatoriu manual de luciditate, pe care orice critic tinar ar trebui sa-l asimileze inainte de a primi rivnitul carnet de conducere, un cod rutier ce trebuie parcurs de fiecare data cind ne tenteaza ispita rezolvarilor facile si a ideilor primite de-a gata, mirosind suspect a… automistificare. |
|
| Gelu IONESCU, octombrie 2008, in Apostrof |
| O astfel de carte ce propune atitea subiecte de discutie si care are o evidenta gravitate in atitudinea ei fundamentala, scrisa cu ironie, dar si cu naduful unei exasperari fata de prejudecati, de atitea false judecati de valoare, fata de ideea unei dezvoltari “organice” a literaturii noastre, fata de un canon incremenit intr-un conservatorism care, daca n-ar fi inca operant si nociv, ar deveni rizibil. |
|
| Viorica RADUTA, nr.7-8/2009, Pro-Saeculum |
| Ideile mustesc, sint, daca nu drepte, cel putin deschizatoare de re-vederi critice, desi modernismul e asezat intr-un procustian Hugo Friedrich, disputa criticului cu armia dinainte oferind neprevazute: modernismul tocmai la batrinete, as zice, fata de fixarile curente, mult „inapoiu”, ca sa folosesc stilul cronicaresc. In loc de momentul simbolismului ne trezim, astfel, cu modernismul abia pe la neomoderni. Dar Eugen Negrici nu iarta nici definitivul, opera, in genere. Aflat pe urmele mutatiei… lovinesciene, matrice recunoscuta (o… iluzie!?), distinsul autor vine, insa, cu ideea desfiintarii perenitatii, clasicitatii, canonului, prin inevitabila „schimbare”, adica disparitie (!). |
|
| Simona VASILACHE, noiembrie 2008, in Viata Romaneasca |
| Meritul si luxul sinceritatii, obligatia onorata a unui critic care stie ca nu poate schimba lumea, dar poate sa spuna adevarul, asa cum l-a aflat in anii de complicitate cu literatura, ramin atuurile Iluziilor… |
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, noiembrie 2008, in Viata Romaneasca |
| Ceea ce se remarca imediat in Iluziile literaturii romane este deschiderea intelectuala a autorului catre o istorie socio-culturala in plina prefacere. Spre deosebire de criticii care n-au a schimba o virgula in texte scrise cu treizeci de ani in urma, ca si de adeptii revizuirilor al caror principiu de lucru consta in demitizarea clasicilor si mitizarea “alternativa” a autorilor de plan secund, Eugen Negrici citeste altfel, acum, o literatura pe care o parcursese (si despre care se pronuntase) deja. […] e important de notat curiozitatea si mobilitatea criticului, glisarea lui continua catre un punct de observatie cit mai bun. |
|
| Bogdan CRETU, noiembrie 2008, in Viata Romaneasca |
| Cartea lui Eugen Negrici se impune ca un demers care merita continuat. […] Sint semne ca usor, usor revenim la normalitate. Trebuie spus ca, in atingerea acestui deziderat, Iluziile literaturii romane reprezinta o carte de pionerat. |
|
| Eugen NEGRICI in interviu cu Daniel CRISTEA-ENACHE, noiembrie 2008, in Viata Romaneasca |
Am stiut, in clipa insasi a redactarii unor capitole ale ei, a tuturor, de fapt, ca va fi o carte care va contraria si ca vor fi cititori care sa se simta iritati, vexati de spiritul ei taios, inconcesiv.
Autorii sint in masura sa prepare efectele cartilor lor ori numai sa le presimta. Daca punctele de vedere avansate au puterea sa zdruncine convingeri statornicite, consimtite, institutionalizate, sadite adinc in adincul constiintei cititorilor, faptul da si o satisfactie din speta celor demonice si imboldeste scrisul. Nu e chiar ceva nou impulsul de a calca pe locuri minate si de a stirni polemici. In mai toate cartile mele, gindirea producatoare a avansat pe cararea ingusta din marginea prapastiei impinsa de curentii de aer ai primejdiei. |
|
| Iulian BOLDEA, iunie 2009, in Apostrof |
| Principala insusire a aceste carti este luciditatea. O luciditate taioasa, intransigenta, nu lipsita de forta comprehensiunii, o luciditate care isi propune sa infrunte „inertiile de incredere”. |
|
| Gabriel COSOVEANU, iulie 2008, in Scrisul Romanesc |
| Sinteza a temelor «sensibile», densa si ispititoare ca scriitura, exact ca un tom american si expresiva pe fiecare segment, aspru-incordata si totusi atit de intelegatoare, Iluziile literaturii romane va fi retinuta, foarte probabil, drept cartea de atitudine din ultimele decenii, un bun public elaborat de om revoltat rafinat in cabinetul de lectura, care-si rasplateste datoria etica pe care o resimtea fata de sine si fata de studentii sai. Si fata de confrati. |
|
| Eugen NEGRICI in interviu cu Simona SORA, februarie 2009, in Dilemateca |
| In cartea acesta, eu nu demitizez, nu introduc literatura romana in mecanismul previzibil si simplut al demitizarii, ci caut sa relev circumstantele psihologice care fac si vor face posibile tabuizarea si mitizarea. Am conceput-o ca sa puna pe ginduri, nu sa schimbe. Accentul cade mereu pe descrierea circumstantelor care declanseaza mecanismul psihologic al compensarii-idealizarii. |
|
|
|
|
|
