|
|
 |
|
|
| Elena CRASOVAN, 29 august 2008, in Orizont |
 Cartea lui Eugen Negrici ofera o noua viziune asupra peisajului literaturii romane, devenit dintr-o data exotic, greu de recunoscut pentru cititorul contemporan obisnuit cu imaginile cliseizate ale literaturii de manual. Reunind aspectele unei «istorii» si deliciile analizei subtile (conform principiului adoptat de autor, «docere et delectare»), dinamitind ierarhii si provocind dezbateri, Iluziile literaturii romane va ramine o carte-reper in critica actuala. |
|
| Barbu CIOCULESCU, 29 august 2008, in Romania literara |
| … teza excelent expusa, in justa concurenta, dealtminteri cu Istoria… lui G. Calinescu, atit sub raportul bogatiei probelor, a enormitatii materialului perfect stapinit, cit si al expresivitatii stilistice, al unei forte argumentative conduse cu acelasi autoritarism. Care place. Si ne incinta. |
|
| Dan C. MIHAILESCU, 28 iulie 2008, in „Omul care aduce cartea”, la PRO TV |
| Cartea, care cred eu va naste un scandal, macar un mini-scandal, in lumea noastra literara, al lui Eugen Negrici, campionul expresivitatii involuntare. Iluziile litaraturii romane, va spun din capul locului ca, este oarecum echivalentul uriasei fisuri, bresa care a facut-o in istoriografie, literatura lui Lucian Boia. Seismul adus de relativizare istoriei, de subrezirea si de demitologizarea, de detabuizarea istoriei noastre, exact acelasi seism o sa il faca sau ar trebui sa il faca in viata literara cartea lui Negrici. |
|
| , 28 februarie 2012, pe capricornk13 |
| Dupa cum ii spune si numele, Iluziile literaturii romane incearca sa identifice macar (daca nu neaparat sa spulbere) prejudecatile pe care ni le-am format de-a lungul timpului asupra literaturii noastre si sa propuna un nou mod de a privi lucrurile. |
|
| Nicolae COANDE, 17 iulie 2008, in Cultura |
| Oricum ar fi «inamorate» (si inarmate) taberele, actul de curatire a grajdurilor lui Augias la care s-a inhamat Eugen Negrici este salutar. O data, fiindca are curajul de unul singur, ceea ce este eroic in sine, a doua oara fiindca are capacitatea necesara de a iesi din teritoriul pur al analizei de text pentru a aduce cu sine artileria grea a analizei de tip sociologic si, nu in ultimul rind, de a proceda la o demitizare intreprinsa cu armele – uneltele – antropologiei si chiar ale psihanalizei. Se stie ca literatura romana este afectata si ciclotimica… |
|
| Horia GARBEA, 15 decembrie 2008, in Saptamana financiara |
| Eugen Negrici scrie mult si bine, cu o pofta destructiva si o precizie a tintirii care nu lasa prea multe sanse preopinentilor, pentru a demonstra ca literatura noastra e mica, neagra si strimba, saraca si facuta in salturi, aservita politicului: fie puterii, fie scrisa in ciuda si spre subminarea ei. |
|
| Nicolae COANDE, 14 august 2008, in Cultura |
| Sunt interesat in mare masura de metoda de abordare folosita de Eugen Negrici in Iluziile literaturii romane, metoda intr-adevar adecvata analizei tipului de producere – si reproducere – a unei literaturi cum este cea romana sub comunism. |
|
| Simona SORA, 12-18 iunie 2008, in Dilema Veche |
| Iluziile literaturii romanesti, o metoposcopie a chipului desfigurat, remaniat, periodic butaforizat al literaturii romane, este si un taios Eugen Negrici par lui-meme: cartea unui critic iconoclast si demistificator, dar si cartea adevarului propriu, de spus pina la capat, macar o data in viata. |
|
| C. ROGOZANU, 11-17 octombrie 2008, in Suplimentul de cultura |
| Cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii romane, contine exact tipul de dezbatere care ne tine in atmosfera caldicica a demitizarii ici-colo, cit sa nu se zdruncine nimic, cit sa nu intre in panica oamenii "asezati" ai institutiei critice. E o pledoarie pentru comentariului destept, de salon, pe marginea unor teme de cind lumea. Mi-a placut s-o parcurg, asa cum mi-a placut Negrici dintotdeauna pentru vioiciunea retorica venita dintr-un sentiment onest anti prafos academic. |
|
| Ioan STANOMIR, 10-16 noiembrie 2009, in 22 |
| Ceea ce face demonstatia lui Eugen Negrici una polemica si fecunda in cel mai inalt grad este temeritatea spiritului critic: deconstructia pusa in pagina aici repune in discutie o serie de tabuuri si de locuri comune canonice. Doar aparent gratuit-demolatoare, lectura lui Eugen Negrici se vrea una lovinesciana, sensibilitatea dominanta fiind cea localizabila in seria de Revizuiri a criticului. Identitatea literara in comunism, indica Eugen Negrici, este dependenta de un mecanism al supralicitarii valorilor, in absenta luciditatii critice salvatoare. Odata salvati dupa intervalul dejist, scriitorii interbelici si cei exilati sint validati canonic, ignorind fondul, adesea precar, al productiei lor literare. |
|
|
|
|
|
