In exod, scris de Viorica Raduta, are o structura labirintica, ceea ce presupune o multiplicare a planurilor narative, a vocilor ce se interfereaza, se suprapun, se despart, cu o relativa autonomie, la granita insesizabila intre somn-vis si veghe, amintire si reflectie, viata si moarte. Eul captiv (Maria – invatatoarea, Catrina, Constantin, Irina, Pavel, Sorana, Raghina – geniul rau al acestei lumi) incearca sa se elibereze in vis, in somn, in amintire, in poveste, fie ca apartin unei realitati vii, dinamice, solare, fie ca apartin – cel mai adesea – unei realitati coplesite de fantasme, spaime irationale si intuneric, intr-un efort constant sustinut de exorcizare a realului.
A reproduce chipul unui om semnifica moartea spiritului acestuia, echivalentul unui rapt. Este ceea ce face fotograful, epicentrul povestilor de la Valea Salciei, ce deruleaza cu obstinatie imagini ale unor oameni care traverseaza etern linia insesizabila dintre viata si moarte. Acesta ar putea fi intelesul Irozilor intr-o realitate arhetipala, asa cum ne propune Viorica Raduta, un autor substantial care experimenteaza fara excese si retraieste cu pasiune valorile unei lumi pe cale sa apuna.