|
|
 |
|
|
| Cezar BOGHICI, martie 2012, in Apostrof, nr. 3 |
 O veche retorica a trupului in dialectica fata de suflet, folosita si de Dimitrie Cantemir, isi face simtita prezenta in versurile recentului volum al lui Gabriel Chifu, Insemnari din tinutul misterios (Bucuresti: Cartea Romaneasca, 2011). Dupa cum sugereaza si titlul cartii, poemele lui Chifu reprezinta niste in-semnari, adica niste incercari de coborire a poetului in semn, unde fiinteaza fiinta. (...) Asemenea lui Nichita Stanescu in 11 elegii, Gabriel Chifu intelege aici poeticul ca asumare a materialitatii si imanentei cuvintului. In locul unde ar trebui sa se afle Logosul-Dumnezeu, se situeaza acum omul, deopotriva subiect si obiect al discursului, care salasluieste in corpul vocabulei, aceasta fiind unica modalitate de a evita entropizarea fiintei (...) |
|
| Horia GARBEA, ianuarie 2012, in Luceafarul nr. 1 |
Lectura textelor din volum (…) m-a convins ca Gabriel Chifu traverseaza o perioada fasta a creatiei sale. Lumea de acolo, ca si tinutul misterios de acum, este desigur fiinta launtrica a scriitorului care o descopera cu uimire si incintare sau, dimpotriva, repulsie.
Poezie a maturitatii creatoare, emanatie a unui spirit viu si problematic, creatia lui Gabriel Chifu din Insemnari din tinutul misterios este o constructie profunda si originala, creatoare de catharsis. |
|
| Marius MIHET, ianuarie 2012, in Familia, nr. 1 |
| O asezare a morbidetii indestulatoare citim in Insemnarile din tinutul misterios (Cartea Romaneasca) de Gabriel Chifu. In proza sau in poezie, Gabriel Chifu transcrie poezia descompunerilor marunte dintr-o interioritate ramasa la fel de neinteleasa ca luminescenta ei stranie. Poemele sint chipuri ale resemnarii ce razbat prin ecourile unei serii de imposibilitati. |
|
| Stefan BORBELY, aprilie 2012, in revista Apostrof, nr. 4 |
O simplitate impresionanta razbate din Insemnari din tinutul misterios, volumul de poeme posttraumatice pe care Gabriel Chifu il publica la Editura Cartea Romaneasca (2011): e simplitatea vietii ca atare, a vietii recuperate, rostita de cineva care a fost la un pas de a o pierde.
Important e doar faptul ca decantarea pragului existential pe care l-a trecut Chifu, intorcindu-se de dincolo de el pentru a se reconstrui pe sine, confera poeziei sale de acum o gravitate simpla iesita din comun, vecina cu modestia, calmul si intelepciunea specifice cuiva care a inteles ca viata e nu numai nastere, ci si renastere, succesiune de reinnoiri si „recopilariri” (...) care trimit in planul secund sufletul sau spiritul, dindu-i intiietate trupului, carcasei fragile si vulnerabile pe care o avem. |
|
| Viorica GLIGOR, 31 ianuarie 2012, in Orizont nr. 1 |
| Axa ordonatoare a liricii lui Gabriel Chifu ramine tema identitara. Arhitectura volumului este sustinuta de remarcabila coerenta a viziunii poetice. Chemat sa ordoneze „vraistea” existentiala, sa armonizeze contrariile propriilor metamorfoze, antiteza dintre „inauntru” si „inafara”, dintre suflet si trup, poetul interiorizeaza, sub semnul unui discurs de reala stralucire. |
|
| Varujan VOSGANIAN, 29 noiembrie 2011, la Tirgul International Gaudeamus 2011 |
| Ceea ce cred eu ca este foarte important in acesta carte, dincolo de talentul autorului, este faptul ca ea este rezultatul unei intilniri cu moartea. Intoarcerea de pe tarimul mortii a unui om care s-a dovedit la fel de lucid acolo, pe cit este printre noi. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 29 noiembrie 2011, la Tirgul International Gaudeamus 2011 |
| Un poet mai degraba inclinat catre metafizic si intelegerea unui sens adinc al tuturor lucrurilor. |
|
| Alex. STEFANESCU, 29 noiembrie 2011, la Tirgul International Gaudeamus 2011 |
| Este o surpriza frumoasa, este clar o evolutie. Gabiel Chifu nu si-a schimbat stilul de scriere, dar a devenit foarte bun. |
|
| Nicolae MANOLESCU, 29 noiembrie 2011, la Tirgul International Gaudeamus 2011 |
| Este o carte de poezie exceptionala. |
|
| Gabriel CHIFU in interviu cu Andra ROTARU, 29 aprilie 2012, pe AgentiadeCarte.ro |
| Am fost interesat de un anumit „cameleonism” stilistic si, evident, am urmarit sa realizez o sinteza, sa impac diversele atitudini expresive aparent incompatibile, sa le impac sub semnul unui dramatism al asumarii propriei existente, sub semnul unui elan marturisitor necontrafacut. Am dorit ca poemul sa se nasca liber fara sa-i pese de norme prestabilite, aidoma albiei pe care o apa si-o creeaza de la sine. Cind caut sa-mi reprezint modul cum trebuie sa scrie poetul de astazi sub semnul sintezei, al insumarii capabile sa dea seama de faptura omului in integralitatea sa, eu ma gindesc la acea armata romana care cucerea si contamina cu modelul sau civilizator popoare straine, ajungind in cele din urma sa le inglobeze, sa le transfome dupa chipul și asemanarea sa, sa si le aproprieze. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
