| Vasile Dem. ZAMFIRESCU, ianuarie 2010, in Dilemateca |
 Cind Alexandru Paleologu il caracteriza pe Noica drept un confident «bun, intelegator, rabdator si renuntind… la propriile placeri», nu face altceva decit sa descrie o alta particularitate «psihanalitica» a lui Noica: neutralitatea. Ei bine, da, Noica stia din instinct (ce fel de instinct?!) sa accepte singuratatea psihanalistului care nu cere reciprocitate, sties a taca si sa asculte. […]
Pe buna dreptate, Alexandru Paleologu descrie si admira extraordinara forta de seductive a lui Noica.  |
|
| Gheorghe GRIGURCU, 7 august 2009, in Romania literara |
| Departe de morga autoritatii suverane, de prezumtia omniscientei, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a facut atitea ravagii, autorul Interlocutiunilor se plaseaza in spatiul unei inteligente acute,gata a sfisia valurile prejudecatilor, orientate de un moralism pururi chemat in ajutor. Un moralism sceptic, dar mai cu seama jubilant. Avind ororare de conventiile uzate, de toate formalismele, de pedanterie, Al. Paleologu se pronunta in numele unui „bun simt” intratabil care e naturaletea spiritului. |
|
| Elena CRASOVAN, 26 iunie 2009, in Orizont |
| Analizele lui Alexandru Paleologu ramin actuale (...). Cauta subtilitati semantice, sensuri prime, etimologice sau atestate cultural, este un admirator al spiritului balcanic si deopotriva al culturii occidentale, fara a opera o scindare intre acestea. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
