|
|
 |
|
|
| Pusi DINULESCU, aprilie-mai 2008, in aLtitudini |
 Iti multumesc, Petru Maier, pentru aceasta lume refacuta, care, in ciuda toxicitatii ei, e a noastra, ca veninul, de care albina nu se poate desprinde decit prin moarte. |
|
| Cosmin CIOTLOS, 21 martie 2008, in Romania literara, nr. 11 |
| O singura, din ce in ce mai necesara, nuanta: monotonia e intii a epocii, si abia apoi a autorului. Iar autorul e intii Ceausescu, si abia apoi Petru Maier Bianu. Dintre numeroasele incercari de reconstituire a comunismului romanesc, acest unidimensional Inventar... se arata a fi nu cea mai reusita – in nici un caz! –, dar cea mai fidela. Fiindca se fereste de tezaurizare si de expresivitatile cautate, fiindca naratorul isi cesioneaza, onest, biografia, fiindca nici alegoria, nici broderia stilistica, nici conspirationismul nu devin tehnici. Adica nu se profesionalizeaza pe liniile de forta impuse de tema. In limitele conventiei cu care opereaza – si care e una a cine-verite-ului si a sacrificiului, dupa tiparul epocii – naratorul incert al acestui roman obtine tot ce ar fi putut spera sa obtina. Ne place sau nu ne place, se pare ca asa aratau anii regimului Ceausescu. De ce sa cerem, in fond, mai mult de la sinistrul si plictisitorul comunism romanesc? Si de la cel care l-a pus in functiune, minutios, dupa chipul si asemanarea sa? |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
