|
|
 |
|
|
| Daniel CRISTEA-ENACHE, nr. 47, 30 noiembrie, in Romania literara |
 Ca si celelalte volume ale prozatorului, Istoria eroilor unui tinut de verdeata si racoare, reeditat dupa aproape zece ani, da o senzatie puternica de viata, ilustrind la maximum posibilitatile si consistenta iluziei realiste. Eroii, inclusiv cei cu ghilimele, sint tridimensionali, actiunile si limbajul lor, faptele si gesturile, ticurile caracterizante scotindu-i in evidenta de parca nimic nu i-ar fi mai usor autorului. Radu Aldulescu a fost de la bun inceput un romancier de vocatie, nu doar de aspiratie; insa ramine oarecum surprinzatoare aceasta prospetime pastrata de la un roman la altul. Ce se mai poate scrie dupa o carte exceptionala si de mari dimensiuni ca Amantul Colivaresei? Prozatorul e capabil, iata, sa creeze o alta lume fictionala, nu un duplicat al celei anterioare ori un sequel mai palid. |
|
| Bogdan ROMANIUC, 17-23 mai 2008, in Suplimentrul de cultura |
| Radu Aldulescu este in prezent unul dintre cei mai originali romancieri din literatura ramana contemporana. Aldulescu este singurul scriitor roman cu un scenariu premiat la Festivalul de la Venetia: scenariul filmului Terminus Paradis, regizat de Lucian Pintilie. |
|
| Bogdan ROMANIUC in interviu cu Radu ALDULESCU, 17-23 mai 2008, in Suplimentul de cultura |
| Istoria eroilor... este singurul roman scris de la cap la coada la persoana intii. Asa se face ca si cititorii extrem de avizati au vazut in acest personaj un alter-ego si in roman un fel de poveste a vietii mele. Asta nu poate decit sa ma bucure. Povestea rezista, e autentica, veridica. |
|
| Radu ALDULESCU in interviu cu Eugen ISTODOR, 14 ianuarie 2008, in Cotidianul |
| Literatura e departe de a fi o optiune intre a scrie spurcat sau mai putin spurcat, mai parfumat sau mai putin parfumat. Viata e un alt soi de iluzie decit literatura, chit ca cele doua iluzii se hranesc una pe alta si, la o adica, fac parte din aceeasi iluzie. Sa-i zicem iluzia realitatii (suna acceptabil – e termenul pe care-l am deocamdata la-ndemina), in care cele doua iluzii, a vietii propriu-zise si a vietii transfigurate literar, colaboreaza sau se infrunta pentru a iesi din iluzia initiala sau pentru a-i da sens si coerenta... In ce ma priveste, am preferat sa inlocuiesc sau sa sublimez filosofiile de doi bani prin genul cu cele mai extinse posibilitati din literatura, si anume romanul. Repet, o proba grea, nu la-ndemina oricui, care nu se invata in nici o scoala, facultate, cenaclu sau redactie. Vorbesc din proprie experienta: viata mea nu stiu cit de spurcata sau parfumata o fi fost, dar inclin sa cred ca a fost si este mai degraba grea si plina de tot felul de riscuri, pe care n-am decit sa le vad ca facind parte dintr-un joc sau un sport. Intre 18 si 35 de ani am muncit din greu cu bratele si totodata am muncit din greu la niste manuscrise de romane despre care nu credeam ca vor fi vreodata publicate. Dupa 40 de ani am devenit scriitor liber-profesionist, iar dupa 50 de ani a trebuit sa plec ca si gonit din orasul in care m-am nascut, Bucuresti, si din apartamentul parintilor mei. De patru ani locuiesc la 130 de kilometri de Bucuresti si iarna asta (2007-2008) e a treia pe care o petrec fara caldura in calorifere si fara apa calda. La o adica, viata mea este asa cum mi-am facut-o. La o adica, mama, mama mea, Dumnezeu s-o aiba in paza pe unde o fi ea acum, s-ar lua cu miinile de cap. Ea nu m-a invatat sa traiesc asa, iar in privinta scrisului, nu stiu ce sa spun – iti povestesc o secventa scurta: am avut, la un moment dat, o disputa mult mai incinsa decit s-ar fi cuvenit cu un poet, autor a vreo zece volume de versuri si director al unei reviste literare, de provincie, dar bine cotata datorita numelor unor colaboratori notorii. Vreau sa spun ca omul este extrem de activ in teren si destul de influent. Obiectul disputei noastre era un poet genial al acestor vremuri, Emil Brumaru, fata de care respectivul era extrem de transant: ce scrie acest ins n-are nimic comun cu poezia. Argumentul suprem, irefutabil, al acestui verdict era: «Tu ai da mamei tale sa citeasca asa ceva?». |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
