Autoarea evoca o Europa framintata de schisme, de batalii si cuceriri, de credinta si loialitatea fie fata de un Dumnezeu, fie fata de un mod de viata sau de oamenii din jur. E o epoca tulbure, de preumblari si cautari, de framintari si decizii, toate facute din goana calului pe urmele altor popoare. Cartea nu deplinge petrecerea vietii, ci o consemneaza, pur si simplu, fie in graiul molcom al cronicilor istorice, fie in limbajul direct, frust al biletului lasat de autoare, care-i anunta plecarea spre Perugia, o alta lume, la fel de impregnata de trecut si nou.
Alexandru JURCAN, nr. 72, 2009, in revista Verso
Punctul forte al romanului consta în dexteritatea scriiturii, în armonia frazelor. Autoarea a reconstituit o lume trecuta a intrezarit magma fosforescenta din tunelul timpului, infaptuind o exorcizare pe multiple planuri.
Victor CUBLESAN, nr. 6, in Steaua
Sarmul acestui roman istoric este dat in principal de vocea narativa, Flavia Teoc dovedindu-se un povestitor inzestrat. S-ar putea spune ca aici conflueaza experienta poetica a scriitoarei, in capacitatea de a realiza in citeva tuse rapide tablouri veridice si vii, incarcate de emotia celui care transcrie.(...) Tot arsenalul faptic nu este decit un fundal peste care se spune o poveste, o istorie umana decupata de istorie.
Viorica Raduta, nr. 36, 2009, in revista Luceafarul
Naratoarea Flavia strecoara in Kyrie Lex, cu destula poezie, momentele originare (din locul) Chirales, lupta invingatorului Ladislau (acum un mileniu!) cu improvizata armie a cumanilor, pecenegilor si vlahilor („descalecatori” Cserhalom, de anale si picturi medievale recunoscute), peste actualitati minore, tot autoreferentiale, insa. Cele doua fire narative sunt conduse amplu, cu iluminari dintr-o parte in alta, cu intilniri trecute si recente care par de taina tocmai din cauza locului, pe care destin istoric „il incarca”. Mindria apartenentei la istoria noastra este si cheia povestii in duet temporal, cu reflectii si stilistica bifurcate dupa „vremi”. Din cronica migratiei, pe un esantion oprit in locul de… memorie si revenire al Flaviei Teoc, se devoaleaza personaje, intilniri destinale, meditatii la moarte, mentalitati savuroase, in fine, o lume apusa, dar supravietuitoare prin semne si stabilitate pe „dealul” Cserhalom, axa a lumii infrintilor pecenegi, cumani, vlahi, care au invins timpul. Momentele apuse ori recente se doresc in oglinda lucrate, cu revelatii tocmai din asemenea reflexie, cum este asemanarea urmasilor cu invinsii de altadata, ca intr-o gravura fiind ei adunati si inviati de timpul memoriei afective (a locului). Astfel, alcatuirea volumului prin tehnica rupturii si fragmentului de fabula istorica si autobiografica, in distanta-apropiere, se arata simpla, dar traduce o prozatoare care se stie pe sine prin minuirea decupajului si montajului narativ, prin pinza meditativa din fundal, prin figurile emblematice nu doar din trecut, ci si din prezent, cum este cea a vizionarului profesor, spiritul reflexiv al locului devenit Centru.
Olimpiu NUSFELEAN, nr 2/2009, in Miscarea literara
Kyrie Lex de Flavia Teoc este romanul supravietuirii, al aminarii victoriei, al victoriei prin dainuire. Daca ar fi sa fac o apropiere, peste generatii, as zice ca scrisul Flaviei Teoc are ceva din luciditatea si economia stilistica a literaturii lui Andre Malraux. Romanciera, care fuge de conventie asa cum, in planul egofictiunii, se indeparteaza de orasul care n-o mai „uimise cu nimic in ultima vreme”, priveste istoria cu alti ochi, descoperind generalitati in detaliul greu de identificat, facind asociatii relevante, aducind un discret si tandru elogiu celor pe care infrângerea nu ii fringe. Invie, invingind ignorantele, dovezi aproape pierdute cu sirgul cu care scotoceste dupa „cuvinte victorioase si cuvinte infrinte in vocabularul limbilor latine”.
Flavia TEOC, ianuarie 2011, pe psychologies.ro
Scriind aceasta carte mi-am cerut disciplina, informatii reale, cit mai putin limbaj psihanalitic si sa nu-mi pierd din vedere cititoarea. Cu alte cuvinte, sa ajung la un acord geometric intre timpul istoric, situatie, personaje si stilul potrivit unei voci interiorizate, adica celui care citeste in gind. Aceste citeva «detalii» mi-au luat patru ani pentru ca, spre deosebire de poezie, unde pot sa ma las in voia metaforelor si ale altor figuri de stil care cer sa fie rostite, declamate, interpretate, soptite sau chiar facute praf in lecturi publice, cind scriu proza ma incurc in sensurile cuvintelor, descoperite parca pentru prima data. Ceea ce imi pare firesc in limbajul vorbit, devine in scris un organism viu cu o istorie complexa ale carei ramificatii ma suprind si ma incurca. Scriind Kyrie Lex am facut un drum intors inspre sensul originar al cuvintelor pe care le foloseam. Din laboratorul in care indepartam aluviunile cautind cuvintele victorioase s-a nascut titlul acestui roman, greu de explicat daca ar fi sa-l povestesc cu voce tare, insa perfect pentru cel care citeste in gind.
George NEAGOE, 30 aprilie 2009, in Cultura
Flavia Teoc valorifica excelent misterul evenimentelor din preajma anului 1000, redescoperind o lume disparuta, greu recuperabila din arhive. Al doilea este talentul prozatoarei de a intirzia finalul. Textul isi schimba directia initiala, pare ca divagheaza fara noima, apoi revine in punctul de maxim interes. Naratiunea se dilata, crescind astfel nerabdarea de a ajunge la ultima pagina.
Tudorel URIAN, 15 mai 2009, in Romania literara
Inteligenta, bine informata, posesoare a unei sigurante stilistice de invidiat, Flavia Teoc se anunta drept una dintre prozatoarele de mare perspectiva din literatura romana a noului val. Romanul Kyrie Lex ofera o masura a indiscutabilelor sale posibilitati narative.
