|
|
 |
|
|
| Ciprian MACESARU, octombrie 2011, in Sapte Seri |
 Asadar, o alta revenire spectaculoasa in poezia romaneasca din ultima perioada. Ion Muresan si Ioan Es. Pop au fost, probabil, cei mai asteptati sa publice din nou (si, in general, nu au dezamagit, atit cartea Alcool, cit si unelte de dormit contin multe poeme extraordinare). Apoi a mai fost surprinzatorul si excelentul Nimic al lui Mircea Cartarescu. Ei bine, linga aceste trei titluri putem aseza acum La masa cu Marx.
Unsprezece ani au trecut de la ultimul volum de poezie scris de Visniec, unul dintre cei mai straluciti poeti din literatura romana contemporana, chit ca faima sa de dramaturg (e de departe cel mai important dramaturg roman in viata) ascunde de multe ori acest aspect (ca sa nu mai vorbim ca e si un prozator interesant).
Poezia din La masa cu Marx, de-o limpezime care a devenit inconfundabila, reuseste inca sa impresioneze prin prospetimea imaginatiei. unelte de dormit si La masa cu Marx sint, probabil, cele mai bune carti de poezie romaneasca din 2011 (dar anul nu s-a terminat, urmeaza Tirgul Gaudeamus, asa ca mai putem avea parte de niscai placute surprize). |
|
| Matei VISNIEC in dialog cu Ciprian MACESARU, decembrie 2011, in Accent Cultural, nr. 8 |
| Eu ramin profund legat de limba romana cind e sa scriu poezie. Nu scriu mult, dar scriu in mod sistematic. Notez, notez, notez si din zece ani de notatii am ales pentru acest volum ceea ce mi s-a parut ca e mai interesant. Eu nu incerc sa inovez nimic, poezia mea este o formula care este formula Visniec. Pur si simplu imi ies uneori niste poeme si simt ca sint frumoase. Si-atunci public o data la zece ani. E un ritm foarte bun pentru un poet, nu-si oboseste publicul si nici el nu apuca sa se manierizeze. |
|
| Matei VISNIEC in interviu cu Andra ROTARU, 30 octombrie 2011, pe AgentiadeCarte.ro |
Poemele mele sint pline de personaje, ca si teatrul meu. Intre cele doua lumi exista de fapt numeroase poduri, punti, pasarele… Personajele mele ciudate, mirate sau aeriene se plimba de fapt in toata libertatea prin universul meu, trec dintr-o piesa in alta, dintr-un poem in altul, isi dau intilniri care ramin misterioase si pentru mine. Incerc de multi ani sa construiesc un sistem de semne cu libera circulatie intre diversele teritorii ale imaginarului: in orasele, incaperile, conceptele care formeaza geografia mea literara intrarea este mereu libera… Chiar si cititorii sint invitati sa paraseasca lumea reala si sa intre in lumea virtuala pe care o construiesc cu migala de peste 40 de ani.
(…) Poezia mea este una laconica, lucida, stationara (nu inventez nimic de 30 ani) si chirurgicala. Poezia este instrumentul cu care descifrez hatisurile interne ale lumii mele si delirul extern al lumii care ma poarta. Poezia mea este o lupa care mareste ranile, detaliile, incheieturile acestei lumi. Eu nu fac decit sa observ, sa constat si sa ma minunez, nu propun nici o revolutie, nici o schimbare. Nici macar nu ma mai indignez. Observ si impartasesc si altora ce vad. |
|
| Luminita CORNEANU, 28 octombrie 2011, in Romania literara, nr. 43 |
| Lucru rar intilnit in lirica noastra contemporana, poezia lui Matei Visniec are mize maximale, pe care isi propune insa sa le atinga cu o retorica discreta. […] Poezia lui Matei Visniec este una grea de sens – aceasta nu este o noutate. Pentru el, arta a avut totdeauna o dimensiune sociala si chiar politica. Dincolo de talentul recunoscut al lui Visniec, valenta etica a artei sale este, in fond, ceea ce-l impune in rindul intii al literaturii noastre. |
|
| Daniela MAGIARU, 28 februarie 2012, in Orizont, nr. 2 |
Cel de-al cincilea volum de poezie al lui Matei Visniec, La masa cu Marx, a asteptat, dupa declaratiile autorului, unsprezece ani pentru a aparea. Poezia lui Visniec a fost intotdeauna un microcosmos ce contine, in esente tari, marile teme prezente in opera sa dramaturgica sau romanesca.
Cu siguranta, cea mai acuta constanta tema a creatiei la Matei Visniec este istoria. Volumul de fata ridica o serie de intrebari fundamentale: cine suporta consecintele actiunilor? Cine isi asuma barbariile infaptuite? (…) Un volum ce indeamna la visarea cu masura si la asumarea responsabila a actiunilor traite sau doar gindite. |
|
| Stelian TURLEA, 25 noiembrie 2011, in Ziarul de Duminica |
| Criticul literar Alex Stefanescu scria cu ceva vreme in urma ca „reducerea la tacere a poetului Matei Visniec de catre dramaturgul Matei Visniec parea o crima absurda”. Poetul admite acum, intr-o maturisire pe una dintre clapetele copertei acestui recent volum, ca „a iubit (poezia) cu furie, dar n-am iubit-o pina la capat... Intre 1980 si 1984 am publicat trei volume, cu febrilitatea unui om care trebuie sa spuna repede totul pentru ca isi simte sfirsitul aproape... Al patrulea volum a asteptat insa 17 ani pentru a se constitui, iar al cincilea, volumul de fata, inca 11 ani... Poezia revine din cind in cind in viata mea si-mi cere sa iau totul de la capat”. Volumul este ilustrat cu reproduceri dupa gravuri semnate de Anda Badulescu, May Oana Isar, Joela Visniec, Smaranda Isar, Izri Isar si Mati Visniec, aparute in editia bibliofila bilingva romano-franceza Securi decapitate. |
|
| Gabriela GHEORGHISOR, 2011, in Ramuri, nr. 11 |
Majoritatea poemelor din La masa cu Marx pastreaza, in continuare, aspectul narativ-parabolic (insa fara miza subversivitatii politice de altadata), retorica dialogului/ monologului dramatic, sintaxa simpla si stilistica economicoasa. Variatia se inregistreaza mai ales pe coordonate tematice, fiindca, din acest punct de vedere, proaspata placheta (caci despre o placheta e vorba, cele 83 de pagini insumindu-se gratie ilustratiilor) se arata destul de eteroclita.
La masa cu Marx dovedeste ca Matei Visniec, in fata primei „iubiri”, nu poate sa ia totul de la capat. Nu poate uita inceputul, nu poate uita celelalte intilniri. Poate de aici provine si repetitivitatea gesturilor cuceritoare (creatoare), si familiaritatea cvasi-obosita a discursului poetic. |
|
| Pagina anterioara | | 1 | | Pagina urmatoare |
|
|
|
