|
Al patrulea volum din Literatura in totalitarism inventariaza evenimentele literare ale anilor 1955-1956, atragind atentia, ca si precedentele volume ale lucrarii, asupra malignitatii fenomenului proletcultist. Poezia, proza, critica literara din aceasta perioada marcata de obsesia ideologica sint examinate de Ana Selejan cu luciditate neconcesiva si cu binecunoscuta-i acribie.
„(...) Aici e miezul chestiunii: ca si azi, si atunci – mai ales atunci! – criticii cu functie de cenzori si dirijori ai „orchestrei” literaturii se aparau pe ei insisi aparind „realizarile” noii noastre literaturi nascute moarte, cu forcepsul ideologic pe care s-au intrecut sa-l foloseasca. Asadar, intrebarea lui Mihai Gafita din 1955 („Cum am putea noi sa ne desolidarizam de noi insine, negind ceea ce am realizat?”) ramine o intrebare tulburatoare si in imediata actualitate, un zid de netrecut nici macar de catre unele dintre cele mai acute constiinte critice de azi. (...) Rascolitoarea carte a Anei Selejan documenteaza pe larg asupra ratiunilor acelei fatale imposibilitati de a ne „desolidariza de noi insine”.” (C. Stanescu)
|
