Un stil de un inepuizabil, reverberant magnetism. Cu distinctia lor grava si cu umorul fin, povestirile din Mentalistii incinta.
Mozaicul, nr. 9 (131), serie noua
Faptul ca astfel de proze pot sa apara in limba romana nu inseamna altceva decat ca am trecut, extrem de relaxati, chiar daca nu toti, intr-o faza postborgesiana, care poate sa exploreze „cioburile” rezultate in urma destramarii (prin lectura) a celui mai fastuos imperiu postmodern creat vreodata. Tehnica dominanta a operei borgesiene rezida in generarea unei benzi a lui Möbius care inseamna, simultan, imaginatie si cunoastere, inventie si eruditie, lume fictionala si lume reala etc. Pornind de aici, dar fara sa dea deloc impresia, Florin Manolescu modeleaza niste microlumi in care preexistenta literara este o conditie sine qua non, dar deloc fetisizata si care insista, compensativ, pe elocinta lor concret-referentiala.
adinab.wordpress.com, iunie 2010, in Dilemateca
Desemnat de Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy (SRSFF) in 2009 drept cel mai bun autor de gen, Florin Manolescu scrie erudit, elegant, dar si blind, cu o sofisticare care nu sare in ochi si nu are darul sa ii respinga pe cititorii in cautare de poveste. Cele noua episoade ale cartii au in comun personaje intelectuale, intrigi asemenea si atmosfera Belle-Epoque transformata subtil intr-una de istorie alternativa. Asemenea personajelor din Orasele din Umbra ale lui Schuiten si Peeters, cele din Mentalistii traiesc intr-o lume steampunk. In ea progresul tehnologic nu s-a produs in salturi, iar motoarele cu aburi nu s-au demodat, ci eventual perfectionat. Dar in orice lume alternativa oamenii sint la fel, iar dincolo de decorul SF se petrec lucruri poate banale – discutii despre literatura si muzica, conferinte stiintifice si iubiri motanesti. De ce mi-a placut aceasta carte: povestirile sint extraordinare si insolite si sint spuse de un om inteligent si cultivat – unul care nu se pierde in exercitii de admiratie pentru cultura sa, care o intreaba adesea ce mai face si daca e convinsa ca nu mai exista pe lume vreo interpretare pe care sa nu o contina. Dupa parerea mea, existenta unei astfel de carti este imbucura toare pentru cititorii romani de sciencefiction: elementele SF sint destul de discrete, iar povestile au miez fara ele; acest gen de mainstream indreptat mai mult sau mai putin spre o oarecare nisa este acum deosebit de popular in Vestul literar. O traducere a Mentalistilor s-ar integra foarte usor in librariile de-aiurea .
Luminita CORNEANU, iulie 2009, in Dilemateca
Mentalistii este o carte mustind de fantezie, care se citeste cu placerea cu care citim la virsta adolescentei cartile lui Jules Verne. Si nu doar in linia hedonismului lecturii e pertinenta comparatia cu maestrul literaturii fantastice: personajele lui Florin Manolescu sint oameni ca toti oamenii, ce traiesc intr-o lume care e si nu e lumea noastra.
Catalin STURZA, 7 septembrie 2009, pe www.timeoutbucuresti.ro
Pe de o parte, Mentalistii este un joc gratuit si gratios cu modele literare, cele mai evidente fiind Maurice Leblanc si Conan Doyle. Pe de alta parte, punctul de convergenta al povestirilor este chiar destinul Romaniei, de-a lungul secolului XX. Mentalistii gasesc mereu, in fata masinariei implacabile a istoriei, o cale de evadare, prin perspicacitate si fantezie.
Andrei TERIAN, 7 august 2009, pe zf.ro
Persistenta unei Frante imperiale, condusa in preajma Primului Razboi Mondial de Eugenia de Montijo, vaduva lui Napoleon al III-lea, Otto Flamm mergind la Paris (si) pentru a face rost de reteta de lapte covasit, pe care ar fi detinut-o un oarecare „Brancusi”, finala Cupei Davis desfasurata la Viena intre Austria si Rominia, sub privirile pasionate ale lui Titu Maiorescu – toate acestea fac deliciul acestei carti pe care cunoscatorii ar fi pacat s-o rateze. Si totusi, asta nu inseamna ca Mentalistii poate fi citita doar cu enciclopedia pe noptiera. Cartea lui Florin Manolescu nu se adreseaza doar eruditilor, ci e capabila sa stirneasca orice intelect. Altfel spus, Mentalistii e o solutie viabila pentru cei care s-au plictisit de sudoku si vor sa treaca la nivelul urmator.
Florin MANOLESCU in interviu cu Bogdan ROMANIUC, 6-12 iunie 2009, in Suplimentul de cultura
De curind am fost comparat cu scriitori pe care ii pretuiesc si eu asa cum se cuvine, dar care sint de o cu totul alta factura: Alexandru George, Mircea Oprita, Voicu Bigariu, Ovid S. Crohmalniceanu. Iar daca toata lumea are dreptate, si are, inseamna ca am reusit sa fac macar o parte din ce mi-am propus. Nu „realism magic”, ci proza cu oferta multipla.
Bogdan ROMANIUC, 6-12 iunie 2009, in Suplimentul de cultura
Exista un realism magic autohton, balcanic, in fiecare din cele „alte noua povestiri incredibile”. Noua povestiri care ne arata ca „realitatea nu se sfirseste la pretul rosiilor din piata”.
, 6 iulie 2009, pe http://adinab.wordpress.com
Mentalistii ne poarta intre Bucuresti, Paris, Berlin, Viena si Roma, cu un ghid inteligent, erudit, elegant si plin de-un umor cand ironic, cand tandru. Eu zic ca-i o carte care merita din plin sa fie citita: ofera satisfactia lecturarii unor povestiri intr-adevar incredibile si pe cea a intalnirii cu un povestitor subtil si cult.
Mihai IOVANEL, 28 mai 2009, in Cultura
Punctul de plecare si motorul stau in procedeul de insolitare (Franta dintr-o istorie alternativa, un motan care vorbeste, o calatorie in timp, indreptarea unei povestiri cu Sherlock Holmes care ascunde adevarul, spectacole paranormale la Circ s.a.). Dar prozele lui Florin Manolescu nu se epuizeaza in gasirea unui unghi norocos de refractare a familiarului in nefamiliar. Conflictul si anecdotica pot trece chiar in secundar; calitatea vine mai ales din textura subtila a acestei literaturi, acordul fin intre referintele, apropourile, coincidentele, reluarile, racordurile, simetriile, ironiile sau pur si simplu zgomotul aparent al informatiei fara rol direct.
Cele mai bune sint Revansa, Salatiera si Mentalistii, dar volumul n-are nici o cadere E o placere sa citesti o carte de felul acesteia.
Un stil de un inepuizabil, reverberant magnetism. Cu distinctia lor grava si cu umorul fin, povestirile din Mentalistii incinta.
