Dan Stanca repune in discutie statutul omului contemporan dezradacinat, intr-o lume desacralizata, lipsita de repere autentice. O ampla viziune apocaliptica leaga ultimele evenimente ale zilei de fapte − atestate istoric sau fabuloase − petrecute in subteranele unui trecut tenebros.

Mutilare sau castrare... Cine nu-si aminteste de Rascoala lui Liviu Rebreanu? De taranii care l-au pedepsit drastic pe fiul desfrinat al arendasului Platamonu?

Dan Stanca asaza acelasi supliciu intr-o alta perspectiva. Intre Bucurestiul anilor 2000 si Transnistria anilor ’40 distanta nu e chiar atit de mare. Acolo, comisarii sovietici prizonieri erau supusi unui teribil tratament. Ceea ce s-a intimplat odinioara a coborit insa, printr-o fatalitate de fier, in prezent.

Mutilare nu este doar schimbarea la trup si la fata a lui Horia, barbatul mistuit de o pasiune supraomeneasca, ci este insusi destinul unui popor. Un popor adinc mutilat atit in carne, cit si in suflet. Si care nu reuseste sa se vindece.
Roman-dezbatere, Mutilare va stirni numeroase controverse, si nu doar in lumea literelor.

 

„Dan Stanca e un eretic... promotor aproape singular al radicalismului spiritualist si metafizic intr-o literatura aflata sub zodia relativismului, el este in acelasi timp un reprezentant de frunte al celei mai importante tendinte din proza noastra postdecembrista: realismul vizionar si apocaliptic... spiritualismul sau ortodox cu derivatii gnostice si ezoterice se asociaza cu un scepticism radical...”(Paul Cernat)
                                                                                        
„Neoexistentialismul prin care a fost deja caracterizat il asaza pe Dan Stanca in linia scriitorilor cu viziune. Aproape nimic din ceea ce i se poate reprosa nu mai risca sa traga in jos balanta receptarii sale. Ramine doar eventualitatea  - din nefericire neglijabila – ca lumea de azi sa-si schimbe radical traiectoria. Caz in care disperarile lui n-ar mai fi si ale celor care-l citesc.” (Tania Radu)