|
|
 |
|
|
Intr-un mic oras occidental, doi barbati, Daniel si Joseph, fac cunostinta, descoperind o pasiune comuna: cucerirea femeilor. Doamne „cu voaluri si cu matasuri”, Helene – o fosta prostituata –, Fatima – o marocana misterioasa –, frumoasa, eleganta si libera Ingeborg… Vizitele inutile la un psihanalist fara har il aduc pe Joseph fata in fata cu Daniel. Printr-un joc simbolic de oglinzi, actiunile celor doi par sa se reflecte unele intr-altele, generind impresia unui „dublu”. Anamorfoza se produce si, odata deformati, cei doi se afla in pericol de moarte… Oare vor reusi sa evite un deznodamint previzibil? In romanul lui Ion Vianu, care parca a fost scris asa cum se citeste – pe nerasuflate –, grotescul si tragicul se intrepatrund neincetat.
„M-am intors in Romania ca sa scriu: in viata unui romancier debutant cum sint – paradoxal, eu sint un douamiist printre saizecisti, am fost contemporan cu un eseist ca Matei Calinescu, un poet ca Nichita Stanescu, un romancier ca Nicolae Breban, dar abia acum public fictiune –, e nevoie de un feedback, de un raspuns al publicului si deci faptul ca sint in Romania ma alimenteaza, ma hraneste. Am citit undeva ca exista multi scriitori care nu traiesc in tara lor. Acum citiva ani, cei mai cititi trei scriitori olandezi traiau in strainatate. Probabil ca, daca altul ar fi fost cursul vietii mele, as fi putut sa fiu un scriitor roman traind in strainatate. Dar eu am nevoie de Romania.” (Ion Vianu)
|
|
