O jucarie romaneasca despre alteritate si despre procesul integrarii eului. Prozatorul rotunjeste un ghem de semne si sensuri si arunca cititorului un dumicat ispititor, incitant, rezistent la interpretari ultime, greu de ruminat fara rest.
Gabriela GLAVAN, august 2008, in Dilemateca
Romanul lui Ion Vianu, Necredinciosul, poate fi considerat o scriere reprezentativa in opera sa, dat fiind faptul ca scriitorul a publicat deja o serie de proze, eseuri si texte cu caracter memorialistic ce anticipeaza, in diferite sensuri, aceasta aparitie recenta. Mai mult, originalitatea viziunii si fluiditatea naratiunii ii confera un statut aparte in spatiul literar romanesc.
Marius CHIVU, 9 iulie 2008, in Adevarul literar si artistic
Romanul este povestea unei stranii si complicate relatii de dependenta intre doi barbati libertini. Joseph, un extrovertit sexual cu un comportament brutal, si Daniel, un maniac sexual refulat. Romanul este scris alert, cu fraze inteligente, de efect, si se citeste cu placere.
Marius CHIVU, 3-9 iulie 2008, in Dilema Veche
Stilistic, romanul este concis, scris clar si alert, cu o sintaxa simpla, sigura si eficace, cu fraze inteligente si de efect. Experienta profesionala l-a ajutat pe Ion Vianu sa se miste cu lejeritate in zona acestei teme complexe psihanalitic.
Tania RADU, 22-28 iulie 2008, in Revista 22
Micul roman e o reusita capabila sa cistige deopotriva critica si publicul cititor cu exotismul sau de fictiune internationala, intr-un story simplu, ingenios si fluent.
Serenela GHITEANU, 21-27 octombrie 2008, in Revista 22
Aceasta abordare pecetluita de emotie nu are cum sa nu atraga, ba chiar sa seduca. Cel mai recent roman al lui Ion Vianu, Necredinciosul (Cartea Romaneasca, 2008), se deosebeste de naratiunile anterioare ale autorului prin escaladarea abrupta, dar atractiva, a persoanei intai. Romanul este bazat pe figura confesiunii: confesiuni nu in piata publica, in stil balcanic, “ou tout est pris a la legere”, ci confesiuni de tip occidental, cele ale divanului din cabinetul unui psihanalist. Un decor inca necunoscut noua, romanilor, care, asa cum spunea Cioran, nu facem apel la psihoterapie, multumita culturii noastre mediteraneene, apta a ne ajuta sa ne exorcizam complexele prin tirade facute oricui, la lumina zilei.
Cosmin CIOTLOS, 18 iulie 2008, in Romania literara
Fiecare cuvint capata, pe un asemenea fundal intelecutal, importanta. Fiecare scena marginala se incarca subit de semnificatii centrale. Fiecare confesiune banala e suspectata de travestirea unei spovedanii.
Paul CERNAT, 10-16 iulie 2008, in Observator Cultural
Necredinciosul este un story antrenant ce poate fi parcurs «dintr-o suflare». Citindu-l, ai senzatia ca respiri aerul curat al unei proze normale, fara complexe de inferioritate artistica, si eliberate de nevoia nevrotica de a rupe gura tirgului. Cu o compozitie dinamica, lipsita de fasoane experimentaliste, cu un stil elegant si flegmatic, dar de un cinism continut, cu o fraza bine taiata si ritmata, cartea pare a fi scrisa de un autor elvetian sau francez din anii ’60-’70, fara tangente cu le nouveau roman.
Ilina GREGORI, 10-16 iulie 2008, in Observator Cultural
Autorul acestui «microroman» mi s-a impus intr-o clipa ca scriitor autentic, profund, cu o indelungata experienta literara, un prozator de-o rara calitate intelectuala, impatimit si extrem de rafinat totodata. In spatiul literaturii romane, Necredinciosul isi are locul, dupa parerea mea, in apropierea «bijuteriilor» lui Mateiu I. Caragiale, Remember: o «perla neagra» linga safirul de Ceylan.
Dana PIRVAN-JENARU, 10-16 iulie 2008, in Observator Cultural
Romanul Necredinciosul al lui Ion Vianu este cartea ale carei sensuri rezoneaza in straturile cele mai ascunse ale constiintei. Un roman psihologic al timpurilor noastre, percutant, cu umbre grave. Un roman despre cautarea Sinelui in spatele mastilor, mai mult sau mai putin transparente, pe care le poarta fiecare dintre noi, constient sau nu.
O jucarie romaneasca despre alteritate si despre procesul integrarii eului. Prozatorul rotunjeste un ghem de semne si sensuri si arunca cititorului un dumicat ispititor, incitant, rezistent la interpretari ultime, greu de ruminat fara rest.
